Amintire.

Fata se aseza pe canapea, se facu confortabila, ca si cum urma sa spuna o lunga povestire, dupa care privi lung prin camera pret de cateva secunde in care se gandi.Viata ei a ramas la fel ca si acum doi-trei ani, cu unele mici amanunte care au modificat oarecum fluxul felului in care isi petrecea viata. Aproape ca a terminat clasa a noua, la liceul Mircea cel Batran, Rm. Valcea, si a devenit oarecum mai increzatoare in ea. Relatia cu cea pe care am cotat-o de vreo 5 ani prietena cea mai buna s-a imbunatatit in asa hal , incat a ajuns sa devina trista si melancolica daca macar o zi nu isi spuneau "buna:) " .
Cu cine nu a mai vorbit este Hamu`... a ramas o porecla draguta, zic ea, si ii e dor uneori sa mai rada cu ea, sa mai vorbeasca la microfon, sa isi dea una alteia muzica.. dar povestea e veche..asa ca reveni cu picioarele pe pamant, pentru a povesti aceasta istorisire, aceasta purtura de trecut.. de monoton.. si de sumar.. pentru a face loc noului. Si fata incepu astfel:
-Sunt momente in viata cand nici macar nu-ti dai seama cu ce fel de oameni interactionezi. Razi, te imprietenesti, legi o relatie stransa, comemorezi amintirea primei poze facute impreuna sau a primei convorbiri telefonice initiata de una dintre aceste persoane fara sa iti dai seama cata perfidie ascund in ei, de fapt. Meschinitatea si prietenia sunt la un pas una de alta. Nu, nu ura, ura este atceva, ea nu se poate naste din sentimente nobile ca buna-credinta sau loialitatea, sau increderea in cel pe care il consideri un om amical, un prieten intim... Asa se face ca, intr`o zi, mi`am facut doua prietene. N`am sa le dau nume, daca se vor simti, vor stii despre cine este vorba. Am sa le numesc cu initialele lor: A. si I. Prima pe care am cunoscut`o a fost A. N`am sa insist asupra acestei ironii a sortii, niciodata nu as fi crezut ca ma pot intelege bine cu cineva din zodia Leu, dar se face ca in ceea ce crezi cu tarie se drastrama, legaturile strnase se rup si fac loc altora si mai stranse. Asadar, devenisem deja foarte buna prietena cu A, in ciuda certurilor noastre mici si inofensive. Dar mai apoi... Mai apoi... A intervenit I. La inceput, am crezut ca poate face parte din grupuletul nostru dragut. Ma gandeam ca am fi putut forma un trio simpatic`.. Dar m`am inselat... Asa cum ma insel de fiecare data cand cred cu ardoare in ceva.. Simteam sfarsitul, insa nu l`am luat in seama.. am dat vina pe superstitie si ghici, cand de fapt viata mea toata era o realitate morbida si nu puteam vedea ca gandul meu era un anacronism bazat tocmai pe aceste irealitati zodiacale. E oare normal ca in aceasta lume sa se mai intample sa fie oameni care sa greseasca cum am facut`o eu? Ar fi simpatic sa stii ca nu esti singura cu capul in nori`.. In fine.. ar fi frumos sa revin la povestea mea, cu A. si I., unde A. devenise deja foarte apropiata de mine, iar I.la fel, dar observam, vedeam inca de pe atunci ca incepuse sa se distanteze din ce in ce mai mult de A. E urat, urat, urat, urat, urat, urat, urat ! Urat si iar urat ! Pentru ca a intervenit neincrederea. Si aici, dragii mei, aici s`a pierdut totul. Au urmat cateva certuri.. Aaa, am uitat sa mentionez: I. avea un mic handicap, in fine, nu cred ca e ff importanta chestia asta in relatia noastra, dar trebuia sa amintesc pentru ca altfel povestea nu ar avea sens. In fine`.. Erau zile cand I. ma facea sa zambesc si totul imi parea mai usor prin ochii ei... Totul parea frumos pentru toate 3.. E greu de crezut, dar inima mea a simtit tensiunea in ciuda avertismentelor mele. Si ... ce`am facut atunci.. ? Am facut.. am lasat`o sa plece. De ce? N`as fi lasat`o.. dar modul in care ne`a tratat, pe mine si pe A,..A lasat de dorit.. asa ca am decis, impreuna cu A., ca ar fi mai bine daca ar pleca.. pentru a ne salva relatia..
"-Va blestem pe toti! Va doresc la toti sa fiti asa ca mine ! "
Se referea la handicap. Ar fi fost corect oare, fata de mine, fata de A., fata de ea insasi, sa ma fac ca nu o bag in seama? Nu, nu ar fi fost. Si, desi pare imposibil, am trecut peste. Chestia ciudata e ca acum, ea inca mai traieste cu impresia ca eu am fost de vina. Oare? Oare? .. Ma intreb.. oare? E oare corect? Ea sa faptuiasca si noi sa platim de pe urma ei? Faptul ca ai un handicap fizic nu te scuteste de pedepsele pe care trebuie sa le aplici, acum si pe lumea cealalta... Dar, cei care au cap, stiu sa ierte. "

Hmm, acum imi vin in minte niste versuri care i se potrivesc perfect:

"Pentru tot ce`a mintit, am iertat`o deja
Daca am suferit,a fost bine si asa.
Insa n`am sa ma prefac ca lumea se incheie cu ea. "

In al treilea vers e totusi adevarata valoare a ei.