Incerc sa descifrez cauza unei morti. Facem statistici cu nume, cu date si cu diagnostici, insa.. Pana la urma, ce mai conteaza acum? Omul respectiv e mort si asta e cea ce conteaza.
Viata e uneori asa cruda...
Medicii sunt de vina, ba nu, asistentele sunt de vina, sau poate vorbim de o sinucidere. Ce mai conteaza?
Nu mai conteaza.
Viata e uneori asa cruda.
Pierzi prieteni pe banda rulanta.
Imi pare asa de rau, insa ce pot eu sa fac?
Decat sa stau alaturi.
Si, tu, A., sa stii:
Poate ca nu pot sa ajung la cauza durerii si al lacrimilor, dar macar .. pot sa plang alaturi de tine!
joi, 29 ianuarie 2009
joi, 1 ianuarie 2009
Exista oare prieteni adevarati?
Cineva imi spunea odata ca nu exista adevarati prieteni, ca toti sunt, intr-o masura mai mica sau ma mare, falsi, si toti care pretind ca iti sunt prieteni ascund o nota de dorinta launtrica de a avea tot ceea ce ai tu. Poate ca de aici pleaca si invidia si, ulterior, ura. Bine a spus cine a spus ca de la iubire la ura e doar un pas!
Ma rog, eu vreau sa vorbesc si sa caut adevaratul sens al prieteniei si daca ea chiar exista in aceasta lume plina de mizerii.
Sunt depaaaaaaaaaaaaaaarte de a fi obiectiva. Ma gandesc acum la persoana pe care o etichetez de ani buni ca fiind prietena mea cea mai buna. Acel prieten care a stiut intotdeauna sa-si puna amprenta in tot ceea ce fac eu. Si nu e ceva de rau, eu consider asta o dovada de loialitate si de apropiere sufleteasca.
Trebuie sa mentionez faptul ca intotdeauna am fost persoana care a intrat in relatii cu cele mai multe perosnae. Prieteni, vecini, cunoscuti, prieteni de-ai prietenilor, colegi, elevi, profesori .. in fine, in viata mea au intrat si au iesit atat de multe persoane ... Insa sunt unele care, chiar daca au iesit din viata mea, au lasat o urma in mintea mea. Si inca imi mai amintesc de acele persoane cu drag, chiar daca motivul pentru care acum nu mai relationam este unul mai ... vulgar sa zic asa. Asta numesc eu prietenie. Sa fii capabil sa iti impregnezi un stil de viata, o farama din tine in cel pe care il ai alaturi. Pentru ca acesta niciodata sa nu se plictiseasca de tine.
O alta versiune cu care am atribuit INTOTDEAUNA termenul "prietenie" a fost starlucirea geamurilor si a oglinzilor. Orice persoana de pe aceasta lume are ceva cu care sa se mandreasca. Oricine e bun la ceva. Iar atunci cand se iveste si ocazia, adica in cazul nostru o lumina, acele oglinzi stralucesc si se ridica inaltator spre locul nemuririi. Insa ce se intampla cand se instaleaza intunericul? Atunci ai nevoie de o lumina interioara, care sa te calauzeasca nu atunci cand ti-e bine, ci atunci cand ti-e rau.
Prietenii sunt acele fiinte care , chiar si atunci cand visele tale iau sfarsit, iti amintesc ceva: ca timpul POATE FI INTORS!. Nu fac nimic , dar iti amintesc. Si asa e cel mai important.
Sunt acele persoane care stiu ca tu esti langa ei atata timp cat ei te pastreaza in amintire.
Prietenul adevarat...
E acea stea care continua sa arda asa de luminos, irosindu-si puterile, chiar daca e ultima noapte in care mai pot straluci.
Un prieten adevarat e vocea calda din vantul rece care iti sopteste , si daca asculti cu atentie, o sa-l auzi chemandu-te. E cel care e cu tine ode fiecare data cand tu ii rostesti povestea.
Ce pot sa mai zic?
Pentru toti cei care se considera prietenii mei adevarati:
,, Atata timp cat am sa mai pot inghiti lacrimi si fi cu voi ... atata timp cat asta se va intampla ... eu nu voi muri . Niciodata. "
Ma rog, eu vreau sa vorbesc si sa caut adevaratul sens al prieteniei si daca ea chiar exista in aceasta lume plina de mizerii.
Sunt depaaaaaaaaaaaaaaarte de a fi obiectiva. Ma gandesc acum la persoana pe care o etichetez de ani buni ca fiind prietena mea cea mai buna. Acel prieten care a stiut intotdeauna sa-si puna amprenta in tot ceea ce fac eu. Si nu e ceva de rau, eu consider asta o dovada de loialitate si de apropiere sufleteasca.
Trebuie sa mentionez faptul ca intotdeauna am fost persoana care a intrat in relatii cu cele mai multe perosnae. Prieteni, vecini, cunoscuti, prieteni de-ai prietenilor, colegi, elevi, profesori .. in fine, in viata mea au intrat si au iesit atat de multe persoane ... Insa sunt unele care, chiar daca au iesit din viata mea, au lasat o urma in mintea mea. Si inca imi mai amintesc de acele persoane cu drag, chiar daca motivul pentru care acum nu mai relationam este unul mai ... vulgar sa zic asa. Asta numesc eu prietenie. Sa fii capabil sa iti impregnezi un stil de viata, o farama din tine in cel pe care il ai alaturi. Pentru ca acesta niciodata sa nu se plictiseasca de tine.
O alta versiune cu care am atribuit INTOTDEAUNA termenul "prietenie" a fost starlucirea geamurilor si a oglinzilor. Orice persoana de pe aceasta lume are ceva cu care sa se mandreasca. Oricine e bun la ceva. Iar atunci cand se iveste si ocazia, adica in cazul nostru o lumina, acele oglinzi stralucesc si se ridica inaltator spre locul nemuririi. Insa ce se intampla cand se instaleaza intunericul? Atunci ai nevoie de o lumina interioara, care sa te calauzeasca nu atunci cand ti-e bine, ci atunci cand ti-e rau.
Prietenii sunt acele fiinte care , chiar si atunci cand visele tale iau sfarsit, iti amintesc ceva: ca timpul POATE FI INTORS!. Nu fac nimic , dar iti amintesc. Si asa e cel mai important.
Sunt acele persoane care stiu ca tu esti langa ei atata timp cat ei te pastreaza in amintire.
Prietenul adevarat...
E acea stea care continua sa arda asa de luminos, irosindu-si puterile, chiar daca e ultima noapte in care mai pot straluci.
Un prieten adevarat e vocea calda din vantul rece care iti sopteste , si daca asculti cu atentie, o sa-l auzi chemandu-te. E cel care e cu tine ode fiecare data cand tu ii rostesti povestea.
Ce pot sa mai zic?
Pentru toti cei care se considera prietenii mei adevarati:
,, Atata timp cat am sa mai pot inghiti lacrimi si fi cu voi ... atata timp cat asta se va intampla ... eu nu voi muri . Niciodata. "
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
