V-am mintit, hihihuhahahahahaha!! >:)

Sunt atat de rea uneori. Damn meee !!
Da, v-am mintit. Am spus ca nu voi mai posta pana de Revelion, dar este o luni seara asa frumoasa ... Cum oare ma pot eu abtine sa nu scriu pe blogul meu frumos?:)
As vrea sa pun aici o convorbire cu my bff (da, se pare ca cineva tine la mine asa tampita cum sunt:D)
Am incercat sa facem rime, dintre cele mai dragute/ciudate/masochiste, cum vreti sa le considerati. So .. let`s read. N sunt eu, A e respectiva individa(individooo!)


N:Start joc!
A:Era odata o fata prea frumoasa
N:Ce se credea mare imparateasa
A:Si avea un slujitor mai naspa
N:Care la randul lui avea ditamai gasca
A:Si ea era pisica scolii
N:Cand mieuna, trezea pana si aviatorii
A:Doar ca el se dadea la ea
N:Si pe langa el, venea toata gasca.
A:Intr-o zi, ea s-a dat la tatal ei
N:Si ta-su gay i-a zis: "La naiba,-n puii mei!"
A:Tatal baiatului i-a zis ca-i emo
N: Si n-am nici o rima pentru asta. Tralalemo! :)




Neext!:


N: Iti ceri scuze cu fata unui inger
A: Si afara e ger ..
N:Ramai in urma caci viata capata un alt mister
A:Esti un ciunter (n-am rimaaaa :(( )
N:Si uneori cosciugul viselor rasare din pamant
A:Si eu ma simt un om parat.
N:Iesi afara sa simti fulgii de nea
A:Dar in carciuma un nene bea.
N:Acum e prea tarziu sa-ti dai seama
A:Deja tu faci foamea.




Nu a iesit cine stie ce. Dar ma amuza teribil chestiile astea.

Happy New Year!

S-ar putea sa nu mai ajung sa scriu ceva pe blog pana de Revelion, asa ca vreau sa va urez intai un an nou plin de bucurii. Eu n-am sa va urez un an nou plin de impliniri, de realizari, ci va urez sa aveti rabdarea sa asteptati ca acestea sa vina si calmul interior si sa le faceti fata atunci cand acestea se vor implini.
Va urez ... revelion fericit, din moment ce Craciunul deja a trecut, si ce mai pot sa spun? Ne vedem la anul, cu alte articole, cu alte certuri, vise, dezbateri, contraziceri si opinii impartasite. Hai, v-am pupat! La multi ani! Ne citim in 2009!

Un cantec pentru o noapte cu luna plina

Intr-o seara mohorata de vineri plicticos si sters, un pod peste o apa. Un fir de iarba inaltandu-se in van. O fata ce trece o strada aglomerata si plina de agitatia urbana de unde abia asteapta sa plece. Merge cu pasi marunti , gandindu-se la un vis prea nemuritor. Undeva, o asteapta o viata mai buna, se gandeste mereu. Amagirea promitatoare este motivul nebanuit pentru care se trezeste jalnic in fiecare dimineata insipida. Pornind agale pe o carare prafuita, paseste elegant ca pe cioburi si inchide ochii ei tristi, gandindu-se la .......
......La replicile usturatoare care o vor astepta imediat ce va ajunge acasa, la reprosurile interminabile si la discutii contradictorii, lasandu-se sa-si urmeze calea nedreapta ce ii fusese data, fara sa fie intrebata. Gandindu-se la prea multe probleme, prea devreme ...
Cand deodata , aude vocea lui.
"Buna."
Vocea asta. Pe care a sperat atatea nopti sa o auda, vocea care ii calauzea neincetat pasii ei marunti pe care ii facea disperat pe un drum incert al singuratatii. Vocea in care se alina seara de seara inainte sa adoarma si in care isi aruncau stelele lacrimile fierbinti de prea mult dor. El facea probabil parte din acea amagire cu rol de motivatie pentru a-si continua viata.
"Salut."
"Te duci incolo? Ce coincidenta. Te insotesc. Si ce mai ziceai ca faci? ......"
Si au urmat atatea cuvinte rostite fara nici un inteles. Dar, la urma urmei, ce mai conta? . El era acolo. Acel "el" pe care il asteptase o viata intreaga, un amar de vreme ce s-a prelins peste atatea lacrimi varsate prea din timp. O dorinta fara varsta de a confesa o incerca in acele momente. Dr nu putea. Ar fi dorit sa stea langa un lac, sa povesteasca romanul ce il scrisese cu propriul sange, insa viata iti da lovituri prea puternice ca sa le iei in considerare pe cele de dinainte.
Un drum , o serpuire de vise, care , daca l-ar fi parcurs singura, i s-ar fi parut atat de lung. Si e ciudat cum compania unei fiinte dragi te poate face sa transformi orele in secunde, oceanele in parauri si kilometrii si cativa pasi.Si, asa cum e si normal, totul a luat sfarsit la fel de subit ca si atunci cand a inceput. Fata a privit inca odata in urma, fara sa vada ca cerul deja se inchisese la culoare, tradandu-si mila. Macar daca saraca fata ar fi stiut ca pasii raman in urma si ca , din pacate, lucrurile bune niciodata nu dureaza o vesnicie.
Si-au luat la revedere pe intuneric. El s-a intors, numarand parca pasii fetei, iar ea ... Pentru ea, vara s-a transformat in iarna , iar zapada s-a transformat in picaturi. Iar picaturile ... s-au metamorfozat in lacrimi pe obrajul palid al fetei si pe cerul negru.

Fara ca fata sa stie , baiatul a urmarit-o in intuneric pana ce a disparut in negru.
"Nu esti singura, sunt acolo mereu pentru tine."
Ploaia incepuse,iar fata, ajunsa acasa, se duse in camera ei, urmand rutina plictisitoare si sumbra. Larimile ei deveneau din ce in ce mai negre si o ucideau incet, incet .... Se pare ca, de data asta, a invins intunericul. Intr-o seara de vineri plicticos si sters ...

La multi ani !

La multi ani unei persoane dragi mie. Care este singura persoana in preajma careia ma simt eu. Niciodata nu sunt atat de libera si atat de Natalia ca atunci cand sunt langa ea. Ma simt ca si cum as fi zburat mile intregi fara oprire, ma simt de ca si cum as fi dormit 2 zile la rand atunci cand eram obosita... Ea este tot ce am nevoie. Asa ca ii urez la multi ani si nu e doar un cliseu, ci o urare. Pentru ca imi doresc sa fie langa mine acesti la multi ani . Poate ca ea nu (mai) simte la fel, poate ca persoana asta cu timpul o sa dispara din viata mea si eu din a ei, insa traiesc cu speranta ca lucrul asta nu se va intampla si ca, din contra, vom ramane ceea ce am fost pentru o eternitate: best friends. La multi ani, Andreea! Sa fii fericita alaturi de cei acre merita, de mama ta , de bunica ta, de mine, de Ioana Hamurabi, de toti vecinii, de invatatoare, alaturi de toti cei care iti vor binele. Iar cei care iti vor raul sa-i trimiti la mne. N`am sa`i pot speria sau sa ii bat, dar le voi spune ceva: "Faptul ca ea nu ti`e prietena e cea mai mare pierdere a ta." Te iubesc. Zuzo.

Undeva. Ceva. Cumva.

Ce frumos ar fi pentru toata lumea sa fie pace pe pamantul asta mizerabil. Tanjesc dupa un moment de liniste sufleteasca. Cer un timp doar al meu, un timp privat, personal, intim, unde sa ma pot dezlantui. Am nevoie de o pauza binemeritata dupa un lung drum resimtit ca o corvoada. Venim de nicaieri, ne nastem uzi, goi si flamanzi, asteptam o mangaiere calda, o tandrete din parte celor apropiati noua, insa nu suntem dispusi sa dam nimic la schimb. Un schimb care poate deveni atat de placut si de sentimental. Ok, poate ca unii sunt sceptici in ceea ce priveste aceasta tensiune care se creeaza intre cel care ofera si cel care primeste si poate ca la inceput nu inteleg ce vreau sa exprim aici, insa e cat se poate de usor, de facil, si cu siguranta fiecare om, in aceasta lume, s-a aflat cel putin odata in ipsotaza de a cere ceva nemeritat. Ceva. Nu conteaza ce, nu conteaza ca e o nimica toata sau un lucru valoros. Tindem sa ne credem perfecti. Credem ca ne apropiem de perfectiune insa nu este deloc adevarat.
Nu ma inteleg nici eu. Nu stiu ce rost au toate aceste cuvinte insirate pe un blog trist, un blog sumbru, un blog prea sumbru, un blog mult prea sumbru pentru persoane care au aterizat aici din pura intamplare.
As fi prea ciudata daca as spune ca sunt o persoana extrovertita cu tot ceea ce am zis mai sus. Sunt o persoana introvertita si as minti daca as zice ca nu sunt. Nu mi-e rusine de asta, pentru unii poate fi un efect, insa eu, la mintea mea de copil ambulant, o percep ca fiind o calitate. O calitate care poate fi si ea, la randul ei, sceptica, deoarece nu toti cred ca o persoana retrasa, cu propria ei lume, poate exista cu atata usurinta cu care exsta o persoana vioaie, vesela, mereu cu zambetul pe buze si gata de noi aventuri.
Nu sunt genul acesta de persoana si nu voi fi niciodata, oricat de mult mi-as dori sau nu mi-as dori. Asta este personalitatea mea si nu voi putea sa ma schimb. Niciodata. In fine ... nu-mi fac griji pentru asta acum ... am alte preocupari ale vietii ....

Preocupari marunte si poate pentru altii neinsemnate insa nepretuit de ridicate in slavi din partea mea. Pentru ca pot sa afirm cu capul sus (si mandra!) ca in tara noastra e mizerie. Nu ma refer la mizeria de oridin material, desi si asta este o parte constutuenta a marii mizerii care pune stapanire din ce in ce mai mult pe Romania. Oricum, nu imi propun sa schimb nimic acum, oricum nu as putea. Sunt doar un copil, gandurile mele pot fi considerate niste jeguri inutile fata de marii "domni" ai tarii cu care ne mandrim, bunaoara X-ulescu, Y-ulescu ... etc ... etc ....

Cu zambet ipocrit pe fata merg mai departe de fiecare data cand privesc la acea mizerie depsre care vorbeam: golanii, sarlatanii, furturi, crime, fraude, amenzi, admonestari ... STOP!
Hai sa fim noi cei care sa impunem limita, nu ei! Cine sunt ei sa ne ingradeasca libertatea de a alege? Nu suntem de acord cu aceasta mojicie a noastra care ne acapareaza. Suntem mici si neputinciosi in fata domniilor lor care, desi nu sunt in stare sa lege corect doua fraze in limba romana, se dau mari cavaleri (cavalerii lu` peste) si cer din partea noastra respect si loialitate, in conditiile in care ei nu vor fi niciodata capabili sa indeplineasca aceleasi cerinte pentru rahatul asta e popor care a ajuns sa fie ultimul element care se mai ia in considerare atunci cand trebuie sa alegem ceva/cineva pentru binele "democratiei". Care democratie, habar nu am!
Asta in care traim? Democratie? Democratia inseamna libertate, nu ura! Nu porcarie de viata! Sa-ti fie frica sa mergi pe strada!? Spune`mi un alt stat in care locuitorii se tem sa iasa dupa ora 20:00 pe strazi. Spune`mi un alt stat in care parintii stau cu inima cat un purice daca copilul lor e la scoala la ora 20:30 si asteapta cu inima in gat sa vina acasa? Spune-mi tu, care citesti aici... Se merita? Sa fii tratat cu dispret, cand tu dai impozite, platesti facturi, muncesti .... Si de ce? Raspunsul ? Ei zic : "Pentru tine faci toate astea." , Eu zic: "Pentru ca esti mult prea naiv."






Intr-o societate "democrata" in care traim, am pretentia ca macar stramosii sa fie lasai liberi, in pace. Nu-i mai amestecati in gafele voastre politice de doi lei. Bine a zis Eminescu:


"Cum nu vii tu, Tepes Doamne, ca punand mana pe ei
Sa-i imparti in 2 cete: in smintiti si in misei,
Si in doua temniti large cu de`a sila sa`i aduni
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni. !!"



Pentru ca traim in ROMANIA!