Criza financiara

Criza financiara a venit, asa cum era de asteptat, si ne`a lovit din plin! Mai mult sau mai putin, am fost cu totii afectati, totusi, de aceasta criza care nu iarta nimic in calea ei si nimeni nu i-a putut scapa. Chiar si mai marii nostri bogatani care au bani cat sa se scalde zilnic in ei se plang de absenta unui profit la fel de generos ca cel de acum cateva luni (mai exact, vreo 4-5 luni). In fine...
Efectele in Romania au inceput deja sa isi faca simtita prezenta. Mai exact, ne plangem din ce in ce mai mult ca nu avem banuti, copii cer money pentru nu stiu ce carti si culegeri... E ciudat si trist sa stim ca traim intr-o astfel de societate in care chiar nu se poate face nimic, insa asta este. E ciudat, dar e al nostru si, desi ar trebui, nu ne mandrim cu chestia asta.
Ma rog ... eu nu ma plgn inca de nimic, sunt un copil aiurit si nu muncesc pentru banii pe care ii primesc, insa, cand vad atata ostelenala din partea alor mei pentru a-mi oferi tot ceea ce imi trebuie ... Incep sa ma gandesc mai bine la ceea ce am EU de facut pentru a-i multumi pe ei, atata timp cat si ei ma multumesc pe mine cu tot ce vreau.
Nici macar nu stiu de ce scriu postul asta, poate pentru ca e seara, miercuri, si nu am altceva mai bun de facut. Poate ca sunt prea obosita ca sa invat, dar prea odihnita ca sa dorm. Poate de asta! :)

Erori imperdonabile.

Incercam sa parem cine nu suntem si, la dracu, uneori chiar ne iese. De ce ne ascundem dupa deget, habar nu am. De fapt, eu acum nu am habar de ce vorbesc la persoana I de parca m-as baga in aceeasi oala. In fine, invat in fiecare zi ca, intr-o lume falsa si ipocrita, exista din ce in ce mai putini oameni care sunt in stare sa vina si sa-ti spuna : "Asta sunt eu ! Iti convine, bine ! Nu am de gand sa ma schimb pentru nimic in lume !" . Stabilim clisee si modele prostesti, dobitocesti, daca le pot numi asa .. Trist. Nu-mi asum intreaga vina pentru asta. Ma bucur ca inca mai pot zambi la toata mizeria.







P.S.: Asta e un post de rahat, stiu. dar am nevoia sa ma descarc. si sa spun inca odata: "in ce lume traim !! "

cocalari.com :The Best!

Yeah babe. Acesta este un site unde ne prezentam cu adevarat valorile. Un site unde intelegem ca nu e de ajuns sa purtam un trening Adidas si un lant de 300 grame de aur de 18 karate.
Un site de unde putem invata, chiar intr-un mod ironic si crud, ca ne place, mai mult sau mai putin, sa fim neintelesi.
Am fost invatata de mica sa fiu foarte atenta la tot ceea ce se intampla in jurul meu si sa stiu ce inseamna expresia "stai in banca ta!". E ciudat cum chestia asta s-a intors la 180 de grade si acum tot ceea ce ne intereseaza este sa fim cat mai "originali". In curand, oamenii vor incepe sa-si tatueze pe piept siglele firmelor "Nike" sau "Reebok".
E trist. Promovam "talente adevarate" intr-o lume pierduta printre "cocalari, printese, arfe si talent la greu" , in care adevaratele valori au fost uitate de prea mult timp pentru a ne aminti si de prezenta lor.
Am inceput o era noua, era cocalarilor! Insa, pentru toti cei care vor sa se integreze in aceasta categorie si simt ca acolo le este locul, va dau un sfat! Cumparati-va chestia asta si incepeti, dupa dusul de dimineata facut cu gelul de dus importat de la Paris, sa o rasfoiti:

"The Woman In White", by Wilkie Collins

Acum cateva saptamani am scotocit prin dulap (nu! god! nu ca as vrea, insa in ultima vreme mama a fost atat, dar atat de convingatoare cand a spus ca nu primesc nimic de ziua mea daca nu-mi fac ordine in camera incat m-a determinat sa renunt la orgoliul meu de "nu am chef! poate maine!" si a trebuit sa ma apuc de treaba) si am gasit, printre mormanele de bete de acadele si reviste Cool Girl, o carte. "Femeia In Alb". Yup, nu mai citisem de mult o carte , asa ca asta a fost momentul sa-mi reiau vechiul hobby cu cititul cartilor vechi si prafuite.
Recunosc, nu am citit`o pana la capat, mai am vreo 20 de pagini, insa cartea este geniala si nu am putut astepta inca 2-3 zile pana sa scriu postul asta. Asa ca am s-o fac acum, chiar daca , dupa cum am mai zis, cartea nu a fost terminata de citit, deci gandirile mele s-ar putea sa se schimbe pana la sfarsitul romanului (desi nu cred, cartea a fost creata mult prea minutios pentru a dezamagi chiar si pe cel mai nemultumit cititor).
Cartea .. cum sa spun eu ... marturiseste de la inceput caracterul umanitar si nobilele intentii morale pe care autorul isi propuse sa le slujeasca in povestirea sa lunga si - cum i-a aratat celebritatea de indata dobandita- plina de succes.
Autorul se distinge de alti contemporani (ex. Charles Reade cu povestile lui istorice sau Humphry Ward cu romanele ei grandioase sentimentale) prin faptul ca stie cum sa aduca misterul in toate colturile mintii dar stie sa nu plictiseasca pe nimeni.
Cartea debuteaza cu marturia cu Walter Hartright, un biet profesor de desen, care, dupa diferite intamplari nostime , ajunge sa predea arta manuirii creionului si pensulei (mostenita de la tatal sau) la o familie de baronet, cunostintele sale despre pictura fiind impartasite catre doua surori, domnisoara Halcombe si miss Laura Fairlie(surori vitrege), care se aflau in grija unchiului lor , Frederick Fairlie, in nefericitele imprejurari in care ambii lor parinti murisera cu multi ani in urma.
Intamplarile fac ca aceasta calatorie, catre resedinta Fairlie, sa fie punctul de placare al tuturor nenorocirilor care se vor petrece in continuare, aparitia casatoriei, crimei, disparitiei si nedreptatii fiind consecinte ale intalnirii domnului Hartright (28 ani) cu Anne Catherick, sau, mai concret zis, "Femeia in alb".
Recomand cartea cu caldura, mai ales pentru ca nu exista un film, ci doar un misical foarte reusit pe baza acestei carti. Pacat ca astfel de arta nu mai este apreciata, ci doar tampenii de manele si filme de doi lei . Ma rog, nu depun acum eforturi sa schimb asta, recomand doar o carte. E la latitudinea voastra daca vreti sa o cititi. Dca da, aici aveti link de unde puteti s-o cumparati. Eu zic ca merita:
http://www.amazon.com/Woman-White-Bantam-Classics/dp/055321263X