Sunt atat de rea uneori. Damn meee !!
Da, v-am mintit. Am spus ca nu voi mai posta pana de Revelion, dar este o luni seara asa frumoasa ... Cum oare ma pot eu abtine sa nu scriu pe blogul meu frumos?:)
As vrea sa pun aici o convorbire cu my bff (da, se pare ca cineva tine la mine asa tampita cum sunt:D)
Am incercat sa facem rime, dintre cele mai dragute/ciudate/masochiste, cum vreti sa le considerati. So .. let`s read. N sunt eu, A e respectiva individa(individooo!)
N:Start joc!
A:Era odata o fata prea frumoasa
N:Ce se credea mare imparateasa
A:Si avea un slujitor mai naspa
N:Care la randul lui avea ditamai gasca
A:Si ea era pisica scolii
N:Cand mieuna, trezea pana si aviatorii
A:Doar ca el se dadea la ea
N:Si pe langa el, venea toata gasca.
A:Intr-o zi, ea s-a dat la tatal ei
N:Si ta-su gay i-a zis: "La naiba,-n puii mei!"
A:Tatal baiatului i-a zis ca-i emo
N: Si n-am nici o rima pentru asta. Tralalemo! :)
Neext!:
N: Iti ceri scuze cu fata unui inger
A: Si afara e ger ..
N:Ramai in urma caci viata capata un alt mister
A:Esti un ciunter (n-am rimaaaa :(( )
N:Si uneori cosciugul viselor rasare din pamant
A:Si eu ma simt un om parat.
N:Iesi afara sa simti fulgii de nea
A:Dar in carciuma un nene bea.
N:Acum e prea tarziu sa-ti dai seama
A:Deja tu faci foamea.
Nu a iesit cine stie ce. Dar ma amuza teribil chestiile astea.
luni, 29 decembrie 2008
duminică, 28 decembrie 2008
Happy New Year!
S-ar putea sa nu mai ajung sa scriu ceva pe blog pana de Revelion, asa ca vreau sa va urez intai un an nou plin de bucurii. Eu n-am sa va urez un an nou plin de impliniri, de realizari, ci va urez sa aveti rabdarea sa asteptati ca acestea sa vina si calmul interior si sa le faceti fata atunci cand acestea se vor implini.
Va urez ... revelion fericit, din moment ce Craciunul deja a trecut, si ce mai pot sa spun? Ne vedem la anul, cu alte articole, cu alte certuri, vise, dezbateri, contraziceri si opinii impartasite. Hai, v-am pupat! La multi ani! Ne citim in 2009!
Va urez ... revelion fericit, din moment ce Craciunul deja a trecut, si ce mai pot sa spun? Ne vedem la anul, cu alte articole, cu alte certuri, vise, dezbateri, contraziceri si opinii impartasite. Hai, v-am pupat! La multi ani! Ne citim in 2009!
luni, 22 decembrie 2008
Un cantec pentru o noapte cu luna plina
Intr-o seara mohorata de vineri plicticos si sters, un pod peste o apa. Un fir de iarba inaltandu-se in van. O fata ce trece o strada aglomerata si plina de agitatia urbana de unde abia asteapta sa plece. Merge cu pasi marunti , gandindu-se la un vis prea nemuritor. Undeva, o asteapta o viata mai buna, se gandeste mereu. Amagirea promitatoare este motivul nebanuit pentru care se trezeste jalnic in fiecare dimineata insipida. Pornind agale pe o carare prafuita, paseste elegant ca pe cioburi si inchide ochii ei tristi, gandindu-se la .......
......La replicile usturatoare care o vor astepta imediat ce va ajunge acasa, la reprosurile interminabile si la discutii contradictorii, lasandu-se sa-si urmeze calea nedreapta ce ii fusese data, fara sa fie intrebata. Gandindu-se la prea multe probleme, prea devreme ...
Cand deodata , aude vocea lui.
"Buna."
Vocea asta. Pe care a sperat atatea nopti sa o auda, vocea care ii calauzea neincetat pasii ei marunti pe care ii facea disperat pe un drum incert al singuratatii. Vocea in care se alina seara de seara inainte sa adoarma si in care isi aruncau stelele lacrimile fierbinti de prea mult dor. El facea probabil parte din acea amagire cu rol de motivatie pentru a-si continua viata.
"Salut."
"Te duci incolo? Ce coincidenta. Te insotesc. Si ce mai ziceai ca faci? ......"
Si au urmat atatea cuvinte rostite fara nici un inteles. Dar, la urma urmei, ce mai conta? . El era acolo. Acel "el" pe care il asteptase o viata intreaga, un amar de vreme ce s-a prelins peste atatea lacrimi varsate prea din timp. O dorinta fara varsta de a confesa o incerca in acele momente. Dr nu putea. Ar fi dorit sa stea langa un lac, sa povesteasca romanul ce il scrisese cu propriul sange, insa viata iti da lovituri prea puternice ca sa le iei in considerare pe cele de dinainte.
Un drum , o serpuire de vise, care , daca l-ar fi parcurs singura, i s-ar fi parut atat de lung. Si e ciudat cum compania unei fiinte dragi te poate face sa transformi orele in secunde, oceanele in parauri si kilometrii si cativa pasi.Si, asa cum e si normal, totul a luat sfarsit la fel de subit ca si atunci cand a inceput. Fata a privit inca odata in urma, fara sa vada ca cerul deja se inchisese la culoare, tradandu-si mila. Macar daca saraca fata ar fi stiut ca pasii raman in urma si ca , din pacate, lucrurile bune niciodata nu dureaza o vesnicie.
Si-au luat la revedere pe intuneric. El s-a intors, numarand parca pasii fetei, iar ea ... Pentru ea, vara s-a transformat in iarna , iar zapada s-a transformat in picaturi. Iar picaturile ... s-au metamorfozat in lacrimi pe obrajul palid al fetei si pe cerul negru.
Fara ca fata sa stie , baiatul a urmarit-o in intuneric pana ce a disparut in negru.
"Nu esti singura, sunt acolo mereu pentru tine."
Ploaia incepuse,iar fata, ajunsa acasa, se duse in camera ei, urmand rutina plictisitoare si sumbra. Larimile ei deveneau din ce in ce mai negre si o ucideau incet, incet .... Se pare ca, de data asta, a invins intunericul. Intr-o seara de vineri plicticos si sters ...
......La replicile usturatoare care o vor astepta imediat ce va ajunge acasa, la reprosurile interminabile si la discutii contradictorii, lasandu-se sa-si urmeze calea nedreapta ce ii fusese data, fara sa fie intrebata. Gandindu-se la prea multe probleme, prea devreme ...
Cand deodata , aude vocea lui.
"Buna."
Vocea asta. Pe care a sperat atatea nopti sa o auda, vocea care ii calauzea neincetat pasii ei marunti pe care ii facea disperat pe un drum incert al singuratatii. Vocea in care se alina seara de seara inainte sa adoarma si in care isi aruncau stelele lacrimile fierbinti de prea mult dor. El facea probabil parte din acea amagire cu rol de motivatie pentru a-si continua viata.
"Salut."
"Te duci incolo? Ce coincidenta. Te insotesc. Si ce mai ziceai ca faci? ......"
Si au urmat atatea cuvinte rostite fara nici un inteles. Dar, la urma urmei, ce mai conta? . El era acolo. Acel "el" pe care il asteptase o viata intreaga, un amar de vreme ce s-a prelins peste atatea lacrimi varsate prea din timp. O dorinta fara varsta de a confesa o incerca in acele momente. Dr nu putea. Ar fi dorit sa stea langa un lac, sa povesteasca romanul ce il scrisese cu propriul sange, insa viata iti da lovituri prea puternice ca sa le iei in considerare pe cele de dinainte.
Un drum , o serpuire de vise, care , daca l-ar fi parcurs singura, i s-ar fi parut atat de lung. Si e ciudat cum compania unei fiinte dragi te poate face sa transformi orele in secunde, oceanele in parauri si kilometrii si cativa pasi.Si, asa cum e si normal, totul a luat sfarsit la fel de subit ca si atunci cand a inceput. Fata a privit inca odata in urma, fara sa vada ca cerul deja se inchisese la culoare, tradandu-si mila. Macar daca saraca fata ar fi stiut ca pasii raman in urma si ca , din pacate, lucrurile bune niciodata nu dureaza o vesnicie.
Si-au luat la revedere pe intuneric. El s-a intors, numarand parca pasii fetei, iar ea ... Pentru ea, vara s-a transformat in iarna , iar zapada s-a transformat in picaturi. Iar picaturile ... s-au metamorfozat in lacrimi pe obrajul palid al fetei si pe cerul negru.
Fara ca fata sa stie , baiatul a urmarit-o in intuneric pana ce a disparut in negru.
"Nu esti singura, sunt acolo mereu pentru tine."
Ploaia incepuse,iar fata, ajunsa acasa, se duse in camera ei, urmand rutina plictisitoare si sumbra. Larimile ei deveneau din ce in ce mai negre si o ucideau incet, incet .... Se pare ca, de data asta, a invins intunericul. Intr-o seara de vineri plicticos si sters ...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
