marți, 30 iunie 2009

Michael Jackson RIP !



,,There Are People Dying
If You Care Enough
For The Living
Make A Better Place
For You And For Me".

25 iunie 2009. O zi trista, care va intra in istorie drept ziua cand un om, dar nu un simplu om, ci REGELE MUZICII POP a trecut in lumea umbrelor.
Michael Jackson a debutat la vârsta de 11 ani ca membru al formaţiei The Jackson 5 şi şi-a început cariera solo în 1971, în timp ce era încă membru al grupului. Cunoscut ca şi „King of Pop” (Regele muzicii pop) în următorii ani, cinci dintre albumele sale solo au devenit cele mai vândute albume din întreaga lume: „Off the Wall” (1979), „Thriller” (1982), „Bad” (1987), „Dangerous” (1991 ) şi „HIStory” (1995).

La începutul anilor 1980, a devenit o figură dominantă în muzica de masă şi primul artist afro-american care a avut mare succes la MTV. Popularitatea videourilor lui difuzate la MTV, cum ar fi „Beat It”, „Billie Jean” şi „Thriller”, a transformat videourile muzicale într-o formă de artă distinctă şi un instrument de promovare, ajutând un canal relativ nou să câştige faimă. Videouri cum ar fi „Black or White” şi „Scream”, l-au menţinut pe Michael Jackson ca un element de bază la MTV în anii 1990.

Cu un scenariu de muzică şi clipuri video, Michael Jackson a popularizat o serie de tehnici de dans complicat fizic, cum ar fi robotul şi moonwalk-ul. Sunetul lui muzical distinctiv a influenţat numeroşi artişti hip hop, pop şi R&B contemporan.

La amiaza zilei de 25 iunie 2009, Michael Jackson a suferit un stop cardiac la domiciliul său din Holmby Hills, Los Angeles. Paramedicii care au ajuns de urgenţă la reşedinţa artistului au spus mai târziu că acesta era fără suflare. Cu toate acestea paramedicii au făcut manevre de resuscitare cardiopulmonară la faţa locului, apoi au dus pacientul, care intrase în comă, la Centrul Medical UCLA. Decesul a fost declarat în jurul orei 14:26 (ora locală) în aceeaşi zi.

A ramas in muzica drept regele muzicii pop si nu exista om care va putea sa-l detroneze. Muzica lui va dainui peste timp si ne vom aminti pentru totdeauna de el. A fost un om extraordinar si ar fi pacat sa`l uitam. Un ultim omagiu, un ultim cuvant, o ultima atentie pentru cel ce a fost: un om deosebit. R.I.P. ! O voce de aur care s-a stins. Acum pentru totdeauna.

Michael Jackson in 1996 Romania:


luni, 22 iunie 2009

BPP www.banipepost.com

Bloggeri din toata tara! Haideti sa va intreb ceva.. Pentru cine scrieti voi?
Scrieti pentru frati mai mici, ca atunci cand vor fi mari sa citeasca ce gandeau fratii lor cand erau mai mici?
Scrieti pentru voi insiva, ca sa va descarcati sufletul, ca sa pastrati, ca sa memorati cateva intamplari de neuitat din viata voastra?
Sau scrieti pentru ceilalti, promovand site-uri, campanii, alte bloguri, articole, produse?

Eu scrie pentru www.banipepost.com
E timpul sa fii rasplatit pentru timpul petrecut pe postul tau! Incepe acum!

duminică, 21 iunie 2009

Hello din nou! [Cu subiecte noi! ]

Am observat ca am inceput sa postez din ce in mai des, ca nu-mi mai ignor blogul asa mult cum il ignoram la inceput, si sunt foarte mutumita de chestia asta, in acest fel imi ocup timpul cu ceva. Am gasit astazi sa vorbesc despre ceva foarte interesant, si tot atat de frustrant.
Navigam ieri linistita pe net, pe youtube, si am gasit un video tare dragut. Nu il voi posta deoarece postandu-l, veti afla si persoana in cauza citind comentariile si ar fi tare nepoliticos din partea mea.
Persoana respectiva era total indignata de lumea din Romania si dorea cu orice pret sa jigneasca rromii si tot ce au legatura cu ei. Nu suporta manelele si, implicit, nici muzica romaneasca, considerand ca industria muzicala romaneasca este inclusa in acest subgen al muzicii contemporane, manelele. Nici ea nu agreez acest gen de muzica, stati linistiti, insa eu nu sunt genul de om care sa critice doar pentru ca exista oameni care nu suporta muzica asta. Am sa dau motivul plauzibil pentru care urasc manelele: nu suport versurile. Poate ca muzica e cat de cat ok, insa versurile sunt PE-NI-BI-LE! Intr`o melodie spune ca e seful banilor, ca isi intoarce averea cu furca, si peste o saptamana scoate o melodie gen: "N`am bani, sunt sarac lipit." Sa fim seriosiii!!
Continuand cu specimenul care m-a iritat la culme, el ura tot ce tinea de tara ROMANIA deoarece nu suporta lumea de aici, obiceiurile, muzica in special.
As avea o intrebare pentru toti cei care il sustineti: de ce tindeti sa amestecati toti oamenii dintr-un grup in aceeasi oala? Nu suntem la fel !! Nu e vina noastra ca ne`am nascut aici, nu e vina noastra ca suntem asa cum suntem. Problema asta e de cateva generatii incoace, sa fim seriosi.
Si rromii sunt oameni. Si ei au drepturi, si e pacat sa-i blamam atata! Hai sa`i sustinem si pe ei, ca totusi, au nevoie de noi! Nu toti sunt banditi, derbedei si aurolaci. Sunt si oameni care muncesc pentru o paine. Char daca impletesc cosuri, fac maturi si oale de pamant, sunt oameni care lucreaza sa castiga un ban cinstit, si nu apeleaza la furt. Sunt si astfel de oameni, bineinteles, dar au si ei nevoie de sustinere! In loc de asta, noi ce facem? Le dam in cap cu fiecare ocazie!
Va astept parerile pe mail. Sunt tareee curioasa ce parere aveti voi despre toata nebunia asta.

vineri, 19 iunie 2009

Disney sau "Phineas and Ferb", fratii nebunatici

Va mai amintiti de acele desene de la Disney care ne incantau privirile in fiecare sambata seara la cinema Jetix? Ei bine, realizez acum ca`mi placeau la nebunie. Am asociat Disney mereu cu Mickey Mouse, poate pentru ca domnul soricel a fost muuult timp imaginea principala a celor de la Disney. De acolo vin astazi toate serialele cat de cat interesante, si de acolo vin si desenele care pe mine m-am inspirat enorm in ultimul timp: Phineas si Ferb. In engleza, Phineas and Ferb reprezinta un desen ce ii transpune pe doi frati ce adora sa o sacaie pe sora lor mai mare, Candance, care nu pierde nici o ocazie sa-i parasca pe cei doi parintilor. Din pacate, intotdeauna ajunge prea tarziu, cei doi reusind mereu sa stearga urmele. Ce imi place mai mult la aceste desene este faptul ca au o muzica buna, de calitate. Mi`au placut foarte multe cantecele de la aceste desee, am sa postez si eu cateva aici , sper sa va placa. Eu una le ador, si nu cred ca am pierdut vreun episod. Merita, va spun sincer! Sa continuam..
O sa postez prima melodie, adica openingul. E frumoasa, versurile sunt alese. :D




Alta, mai frumoasa.




Si ultima, dar nu cea din urma:

Nu uita

Ai uitat
Ca eram in viaţă
Ai uitat
Tot ce aveam in faţă?
Ai uitat..
Ai uitat.. de mine?

Ai regretat
De fiecare dată când stăteai cu mine?
Ai uitat
Ce simţeam doar eu cu tine?
Ai uitat
Ai uitat.. de noi?


Undeva am greşit amândoi
Dragostea e şi rea uneori..
Simţeam muzică.. Şi versurile nu se uită..

Şi presupun
Că acum totul s-a dus..
Regreti acum
Dragostea ce a apus..
Aveam tot
Ne indrăgosteam pe zi ce trecea.
N-am sa uit..
Dragostea..

Şi în final
Toate pozele au ars..
Si tot trecutul
..E doar o lecţie ce-am invaţat..

Undeva am greşit amândoi..
Iubirea e ca o muzică..
Dar tu ai uitat linia melodică..
De ce mă mir?Ai uitat şi de noi..



P.S. Nu uita!

sâmbătă, 13 iunie 2009

Pink!

I really found out that I love my English. It`s just not perfect, but I guess It`s not that bad. I`m really enthusiastic in learning this "perfect language", so I hope I`m gonna make it.
Yesterday I dyed my hair. It`s really cool, it`s kinda pink and red, but I love it. It`s just me, and this way I`m gonna show people who really am I.
I just started my holiday, so I`m just hoping that I will have a great vacation.That`s why I feel like putting this YouTube video right here, under my posting, so hope you listen to it and dream about your spare time and .. enjoy your free one!! ;x Again thanks a lot for all your support! ;x
<3 Britney Naty xoxo


duminică, 7 iunie 2009

O sa fiu roz.

Mai sunt cateva zile si incepe vacanta de vara.. O sa am aproape o suta de zile in care voi putea sa stau libera, fara teme, fara stresul ca am de invatat sau ca ma va asculta la mate. Sunt zilele perfecte, fara trezit de dimineata devreme, fara nevoi de pixuri si fara monotonia zilnica. Ador zilele astea. Mi`am propus atat de multe lucruri pentru vacanta asta, incat nu stiu cu ce as putea sa incep..
In primul rand, imediat ce iau vacanta, adica vineri sau sambata(ma mai gandesc inca, planurile se mai schimba in fuctie de ce noutati mai intervin) o sa`mi decolorez cateva suvite groase, de fapt o sa`mi fac niste mese blonde, dupa care le voi nuanta in roz. O sa fie dragut, chiar daca se va duce culoarea in cateva zile, dar voi ramane totusi cu amintirea ca am fost roz pentru o zi, o sa raman cu pozele si o sa am totusi mesele blonde. =D
Un alt plan pe care il am pentru aceasta vacanta este sa slabesc. Am 1.58 (sunt asa micaaaa!!) si 49 de kilograme. Vreau sa ajung urgent la 42-43 cat aveam anul trecut, in vara. :D Mi`am facut dja planul de bataie, o sa fie OK, o am pe Ana si pe Mia.. O sa reusesc eu cumva..
Al treilea plan, foarte important, este sa ma inscriu la Palatul Copiilor, la canto. O sa fie foarte frumos. Imi place sa cand, asta mi`e vocatia: sa cant. Asta e visul pe care il am de mica si nimeni n`o sa ma impiedice sa`mi urmez visul. Trebuie sa`mi urmez vocea inimii, nimeni altcineva n`o sa o faca in locul meu !!
Ultimul plan este sa imi cumpar extensiile alea pe care mi le doresc de cateva luni. O sa reusesc!! ;x De ziua mea, o sa`mi fac singura un cadou: aceste extensii!! Am visat dintotdeauna sa am parul lung, insa nu e menirea mea asta.. Asa ca o sa apelez la un truc la care, oricum, apeleaza atatea si atatea vedete.. Nicole Richie.Paris Hilton. Britney Spears. Ashley Tisdale. Vanessa Hudgens. Sunt doar cateva.. Asa ca eu de ce eu as fi mai prejos??

Cam astea sunt toate planurile mele pentru vacanta , n`am de gand sa renunt si vara asta la ele!! Daca cumva apar modificari, o sa va tin la curent.. Deocamdata vreau sa le implinesc pe astea!!


See you soon!! :X

duminică, 24 mai 2009

Profund.

E uimitor cata putere poate avea destinul asupra omului. Incerci, cauti, lupti, te zbati, dar in final ramane o dezamagire profunda. O porcarie de viata. Nu te suporti. Totul se intampla asa cum ti`e scris.
Incerci sa schimbi inevitabilul si tot ceea ce reusesti sa faci e sa incurci si sa agiti cursul firesc al lucrurilor. Ei vor sa te impiedice. Si tu ce faci? Simplu. Iti semeni in suflet indoiala ucigatoare. Inodiala care se infasoara in jurul unei suspiciuni impotente si fragile.



Te urasti. Pe tine. Iii urasti. Pe ei. Vrei sa`i faci sa dispara. Nu speri decat la lucrul acela scris pentru toti, insa il doresti lor: moartea.
Ura ta.
Tristetea lor.
Se termina in lacrimi. Vrei sa le platest cu aceeasi moneda.
Dupa cortine, la miezul noptii, se executa toate razbunarile dorite.. Dar...

Amintiri.

O sa copiez ce am scris in jurnal acum vreo doi ani.. Mi`am amintit frumos.. de acee momente.. imi doresc sa fiu iar copil.. si sa nu am grijile pe acre le am azi..


10.09.2007


Ieri.. am venit de la munte. A fost o atmosfera de vis, pentru ca m-am distrat. In primul rand, pentru ca am uitat complet de trenduri si de tot ce e nou, fara muzica si chiar fara T.V., am reusit sa supravietuiesc si sa ma distrez.
Poate ca n-am sa pot scrie un roman de aventuri cu intamplarile din vara asta, dar in nici un caz n-a fost o vacanta ratata.
Am fost la Vidra, loc unde am hodinit 3 zile si a fost superb.. La inceput m-am plictisit, dar urmatoarele zile au fost de vis.. Leneveala totala, chiar mi`a placut, a fost mult mai sentimentala, sa zic asa, si sper deosebire de celelalte vacante, Vidra mi`a aratat 2 lucruri marete: primul, ca prietenii in viata sunt fffff importanti, si al doilea, distractia e pe primul loc!Indiferent de tot si toate. Singurul lucru pe care il regret la Vidra a fost ca nu mi-am facut un pireten.. :( Dar e ok, pt ca "nebunie" e cuvantul care a caracterizat plecarea la Vidra. Acolo m`am simtit cel mai bine.. :)

Trisetea a trecut repede, pt ca am plecat pe Transfagarasan. Acolo, imediat ca m-am trezit am vrut neaparat sa ma intalnesc cu Gaby si sa ne distram. A fost mult mai nebuna decat Vidra si acolo chiar nu aveam nevoie de moda si TV ca sa ma distrez. Oircum, acolo m-am odihnit oarecum. Au fost aventuri, iar Gaby, Ovi, Adi, Viorel si Cristina sunt super de gasca tipii. Acolo chiar nu am avut timp sa ma plictisesc. Regret un singur lucru de aici: ca nu am reusit sa fac tot ce mi`a trecut prin cap. La inceput a fost cam liniste, dar nu mi`a parut rau ca s`a terminat pt ca abia asteptam sa imi vad bunicii.. :)

Apoi Paltinis.. Parcul cu joggingul.. Distractie full! Prieteni destul de importanti.. si desigur , saruturile cu Gaby.. simpatici rau vecinii astia.. Mario-Mario!! .. M`am plictisit spre sfarsit, dar m`au salvat prietenii. N`am nici un regret din plimbarea la Paltinis. Totul a fost prea minunat. Si ca o concluzie, vacanta s`a dus, dar stiu ca si in timpul scolii ma pot distra de minune. ;)



19.09.2007

Azi e miercuri. Scoala a inceput. Si parca si eu am prins aripi. Adica, vreau sa zic, ma simt ca noua. Vacanta asta de vara mi`a priit foarte bine. Hei! Avem o colega noua. O cheama Florina. E cam "shut-up-a", da` merge. Mie imi place de ea. O sa se adapteze ea incet-incet(ma rog, prea incet). Nu s`a schimbat nici un coleg. Toti au ramas la fel. Chiar si eu :).
Si oricum.. sunt mult mai libertina decat am fost in anii trecuti pentru ca sunt mult mai vesela acum. Oricum veselia mea nu va tine mult, deaorece in curand va incepe oficial scoala si va trebui sa redevin fata constiincioasa. Dar asta nu conteaza acum.. Acum sunt doar tipa vesela si de treaba, nu? :)) Incep sa dein cool.



24.10.2007

No way, nu am devenit deloc cool. Poate doar morocanoasa si artagoasa. Si un pic mincinoasa.. Si.. numai defecte.
OK, Recunosc ca am fost un pic haina pana acum ca nu am scirs nimic despre "my best friend, Andreea. E o tipa cool, de gasca, frumusica, dar sunt chestii de zis..
Cum ar fi.. hmm.. s ma gandesc.. pai... eeei... bine, nu e nimic interesant de povestit in viata mea, doar ca fac meditatie la matematica ceea ce e plictisitoooooooor.
Cu colegii o duc bine, cu fostii colegi mai putin bine.. Pur si simplu, viata mea nu putea fi niciodata mai plictisitoare ca acum si atat de monotona: SCOALA`TE DE DIMINEATA, invata la romana sau la mai stiu eu ce porcarie de materie , du`te la scoala, vino de la scoala, fa`ti temele pentru scoala, intra pe net sa faci referate pt scoala.. Viata mea se invarte in jurul scolii. Permanent. Ceea ce nu poate fi decat neinteresant.
Cel mai rau imi pare ca sunt iar fata cuminte, si nu vreau asta, pt ca abia incep sa ma integrez in grupul scolii..

Pentru Ana si pentru Mia.

Te`am ales, dintre atatea modalitati, pe tine. Simt uneori, sub presiunea celor din jur, ca nu a fost cea mai potrivita alegere, insa cand sunt singura si cand gandesc ce simt eu cu adevarat, STIU ca tu esti cea aleasa.
Tu mi`ai adus lumina in viata, acea lumina pe care o asteptam de ani de zile.. Am trait in umbra si batjocura mult prea mult.. Te`am descoperit vara trecuta.. am reusit impreuna cu tine si.. cand am vazut ca mi`a fost bine.. si ca nu mai am nevoie d ajutorul tau.. te`am abandonat.. cei din jur m`au incurujat si au fost mai mult decat multumiti pt ca in sfarsit am scapat de tine..
Adevarul e ca pentru o clipa, doar pentru o clipa, m`am simtit.. bine.. usurata.. am gasit speranta si frumusete..
Dar acum.. ma bucur ca ne`am impacat! Iti spun bine ai revenit in viata mea si sper sa ma aduci pe culmile gloriei. Sa fiu speciala.. Si iti multumesc anticipat..
Mama imi zice ca nu e bine ceea ce fac.. si ca am sa regret mai tarziu.. asa mi`a zis si o foarte buna prietena.. dar cui ii pasa? Eu te am pe tine.. Si cand nu sunt cu tine, ma simt urata si.. oribila!
Imi cer iertare ca ne`am certat dar, acum, ca suntem iar impreuna, vreau sa stii ca .. mi`a fost greu noaptea.. Dar stiu ca impreuna vom reusi pentru inca o zi.. si inca una.. si inca una.. pana cand se vor termina.

sâmbătă, 23 mai 2009

Curaj. [Pentru prietna mea, Ana]

Singura care ma intelege. Ana.




Am mai zis inca o mica minciuna azi
Si am trecut si de ziua asta, singura pe strazi..
Nimeni nu mi`a observat jocul,
Stiu un citat.. precum clasicul
"Nu ma simt foarte bine",
"Am mancat inainte sa ajung".



Cineva imi spune ce bine arat..
Si pentru un moment ma simt bine.
Dar cand sunt singura, nimeni nu ma aude plangand...
Doar tu !


Vreau sa stii
Ca nu o duc bine noaptea
Uneori ma lupt cu mine insami sa ajung in fata luminii
Vreau sa stii
Ca vom fi ok.
Impreuna vom trece peste inca o zi.




Am nevoie de tine, Ana..
Si cedez inca o data.
Stiu ca impreuna vom supravietui!
Pentru ca aceste secrete sunt pereti ce ne pastreaza izolate..



Te iubesc, Ana..

duminică, 17 mai 2009

Sunt Barbie sau nu sunt?

Am gasit pe un site [sugestiv, de altfel] un test tare dragut: "How much Barbie are you?".. Traducerea? Cat de Barbie esti.
Bineinteles, nu am imitat niciodata pe nimeni, dar trebuie sa recunosc ca daca cineva m`ar vedea pe strada, m`ar cataloga drept una din acele fete papusele, superficiale, cu un singur neuron plutind prin capsorul gol-golut. Bineinteles, poate fizicul ma tradeaza, dar in spatele lui, sunt totusi o fata de treaba, sensibila si inteligenta, zic eu, si am cu ce sa ma laud din cauza asta.
Sa vedeam astfel intrebarile din test si raspunsurile mele:

1) Ce culori porti cel mai mult?
a)roz, portocaliu si galben.
b)alb, negru si rosu.
c)verde, albastru si mov.

Am ales a. Hmm, compromitator din moment ce o papusa BARBIE e cu siguranta imbraca ori in roz, ori in galben sau orange.

Mai departe.

2)Spui des "Categoric", "Asta e tare!", "Foarte tare" sau alte cuvinte de genul acesta?
a)da
b)nu
Am ales a. Sunt bolnava dupa expresia: "Super!", "Marfa!", "Pe bune?", "Nu pot sa cred!!" si "Super tare!".

3)Te duci la o mica petrecere intr`o seara. Ce porti?
a)Niste blugi murdari rupti si un tricou larg.
b)O rochita curata lunga, perfecta pt vara.
c)O fusta scurta si un tricou alb simpatic. :)
d) Orice este curat.

Am ales cu simpatie b. Ma caracterizeaza tot ce e lung, voalat, frumos, dragut, simpatic, jucaus, dar NU elegant!

4)Ai mai mult de 10 chestii roze?
a)da
b)nu

Cu siguranta da: 2 tricouri, o rochita, un maieu, chilotei, o banderola, lenjeria de la pat, pantofii, agrafele, unghiile, rujul, fardul, limba, margelele, cureaua.. deci da!


5)Comedii, romante sau horror?

Nu le mai insir pe toate. Am ales din prima: de dragoste.

6)Ti`ai facut unghiile in ultimele 3 luni?
In fiecare saptamana.

7)Britney Spears sau Marylin Manson?
Glumesti. Brit e idolul meu.

8)Cum te machiezi?
a)simplu. rimel si poate un pic de luciu.
b)fard de obraz, luciu, fard de ochi,contur de ochi.
c)rimel, fard si gloss.
Am ales c-ul. Fardul e primul in lista. Si daca nu e roz, n`are farmec.

9)Ai mai mult de 10 perechi de pantofi cu toc?
Nu. Am doar 8.

10)Mergi linistita pe strada si la un moment dat cineva se impiedica, se impinge in tine si iti toarna niste sos pe noul tau tricou. Ce faci?
a)Tipi!! Era tricou de firmaaaaaaa!!
b)Le spui ca e in regula. Mai ai 5 acasa, la fel.
c)Tipi la el si ii spui sa ti`l plateasca.
d)Ehh.. era oricum destul de vechi...

Ma cunosc. Deci b.


Ce`a iesit?
Mi`a venit sa rad.
Sunt jumatate Barbie. Am totusi un pic de nebunie in mine.
Cat de adevarat!

joi, 16 aprilie 2009

Amintire.

Fata se aseza pe canapea, se facu confortabila, ca si cum urma sa spuna o lunga povestire, dupa care privi lung prin camera pret de cateva secunde in care se gandi.Viata ei a ramas la fel ca si acum doi-trei ani, cu unele mici amanunte care au modificat oarecum fluxul felului in care isi petrecea viata. Aproape ca a terminat clasa a noua, la liceul Mircea cel Batran, Rm. Valcea, si a devenit oarecum mai increzatoare in ea. Relatia cu cea pe care am cotat-o de vreo 5 ani prietena cea mai buna s-a imbunatatit in asa hal , incat a ajuns sa devina trista si melancolica daca macar o zi nu isi spuneau "buna:) " .
Cu cine nu a mai vorbit este Hamu`... a ramas o porecla draguta, zic ea, si ii e dor uneori sa mai rada cu ea, sa mai vorbeasca la microfon, sa isi dea una alteia muzica.. dar povestea e veche..asa ca reveni cu picioarele pe pamant, pentru a povesti aceasta istorisire, aceasta purtura de trecut.. de monoton.. si de sumar.. pentru a face loc noului. Si fata incepu astfel:
-Sunt momente in viata cand nici macar nu-ti dai seama cu ce fel de oameni interactionezi. Razi, te imprietenesti, legi o relatie stransa, comemorezi amintirea primei poze facute impreuna sau a primei convorbiri telefonice initiata de una dintre aceste persoane fara sa iti dai seama cata perfidie ascund in ei, de fapt. Meschinitatea si prietenia sunt la un pas una de alta. Nu, nu ura, ura este atceva, ea nu se poate naste din sentimente nobile ca buna-credinta sau loialitatea, sau increderea in cel pe care il consideri un om amical, un prieten intim... Asa se face ca, intr`o zi, mi`am facut doua prietene. N`am sa le dau nume, daca se vor simti, vor stii despre cine este vorba. Am sa le numesc cu initialele lor: A. si I. Prima pe care am cunoscut`o a fost A. N`am sa insist asupra acestei ironii a sortii, niciodata nu as fi crezut ca ma pot intelege bine cu cineva din zodia Leu, dar se face ca in ceea ce crezi cu tarie se drastrama, legaturile strnase se rup si fac loc altora si mai stranse. Asadar, devenisem deja foarte buna prietena cu A, in ciuda certurilor noastre mici si inofensive. Dar mai apoi... Mai apoi... A intervenit I. La inceput, am crezut ca poate face parte din grupuletul nostru dragut. Ma gandeam ca am fi putut forma un trio simpatic`.. Dar m`am inselat... Asa cum ma insel de fiecare data cand cred cu ardoare in ceva.. Simteam sfarsitul, insa nu l`am luat in seama.. am dat vina pe superstitie si ghici, cand de fapt viata mea toata era o realitate morbida si nu puteam vedea ca gandul meu era un anacronism bazat tocmai pe aceste irealitati zodiacale. E oare normal ca in aceasta lume sa se mai intample sa fie oameni care sa greseasca cum am facut`o eu? Ar fi simpatic sa stii ca nu esti singura cu capul in nori`.. In fine.. ar fi frumos sa revin la povestea mea, cu A. si I., unde A. devenise deja foarte apropiata de mine, iar I.la fel, dar observam, vedeam inca de pe atunci ca incepuse sa se distanteze din ce in ce mai mult de A. E urat, urat, urat, urat, urat, urat, urat ! Urat si iar urat ! Pentru ca a intervenit neincrederea. Si aici, dragii mei, aici s`a pierdut totul. Au urmat cateva certuri.. Aaa, am uitat sa mentionez: I. avea un mic handicap, in fine, nu cred ca e ff importanta chestia asta in relatia noastra, dar trebuia sa amintesc pentru ca altfel povestea nu ar avea sens. In fine`.. Erau zile cand I. ma facea sa zambesc si totul imi parea mai usor prin ochii ei... Totul parea frumos pentru toate 3.. E greu de crezut, dar inima mea a simtit tensiunea in ciuda avertismentelor mele. Si ... ce`am facut atunci.. ? Am facut.. am lasat`o sa plece. De ce? N`as fi lasat`o.. dar modul in care ne`a tratat, pe mine si pe A,..A lasat de dorit.. asa ca am decis, impreuna cu A., ca ar fi mai bine daca ar pleca.. pentru a ne salva relatia..
"-Va blestem pe toti! Va doresc la toti sa fiti asa ca mine ! "
Se referea la handicap. Ar fi fost corect oare, fata de mine, fata de A., fata de ea insasi, sa ma fac ca nu o bag in seama? Nu, nu ar fi fost. Si, desi pare imposibil, am trecut peste. Chestia ciudata e ca acum, ea inca mai traieste cu impresia ca eu am fost de vina. Oare? Oare? .. Ma intreb.. oare? E oare corect? Ea sa faptuiasca si noi sa platim de pe urma ei? Faptul ca ai un handicap fizic nu te scuteste de pedepsele pe care trebuie sa le aplici, acum si pe lumea cealalta... Dar, cei care au cap, stiu sa ierte. "


Hmm, acum imi vin in minte niste versuri care i se potrivesc perfect:

"Pentru tot ce`a mintit, am iertat`o deja
Daca am suferit,a fost bine si asa.
Insa n`am sa ma prefac ca lumea se incheie cu ea. "

In al treilea vers e totusi adevarata valoare a ei.


marți, 14 aprilie 2009

Intrebari, raspunsuri :)

Am uitat sa mai scriu pe blog, mea culpa. Asa ca voi incerca sa raspuns la cateva dintre intrebarile pe care le`am primit pe mail in ultima vreme. Am primit, sincera sa fiu, foarte multe, in jur de 12-17 de intrebari, insa nu voi sta aici si acum sa raspund la toate. Am selectionat atent din toate si le-am ales doar pe care care merita si care, parerea mea, sunt bune sa fie puse din cand in cand copiilor naivi care isi fac un blog.
Am ales doar 5 intrebari si voi raspunde cat voi putea de clar, de concret, pentru a nu mai exista nelamuriri. Totusi, puteti sa-mi mai scrieti, eu adresa nu mi-o schimb si daca am vreun gand s-o fac, imi voi posta gandurile aici. Pana atunci, adresa ramane aceeasi, asa cum ramane si mintea mea si gandirea mea.


1) bogdanel666 : Ai mentionat intr`un post mai demult ca o admiri pe Britney Spears. Ce e cu Angelina Jolie pe pagina principala?
Da, chiar e pe bune, o admir pe Britney. Postul l-am sters, din pacate, nu ca as fi vrut eu, blogul a avut niste probleme si am fost nevoita sa sterg unele posturi. In fine, asta nu mai conteaza acum. Da, o admir foarte mult pe Britney pentru ceea ce este si pentru muzica pe care o face. Asta nu inseamna insa ca sunt obsedata de ea sau ceva in genul acesta. Am pus-o pe Angelina Jolie pentru ca simt ca poza respectiva ma caracterizeaza oarecum, ma face sa ma simt eu pe blogul meu, pe care il consider ca o casa pentru mine. E frumos sa ai un blog frumos, si pentru asta, trebuie sa il personalizezi asa cum simti tu si cum crezi ca e mai potrivit. Eu am ales-o pe Angie. Asta, bineinteles, periodic. Remember ca acum cateva saptamani o aveam pe Hello Kitty ? :)


2)onutzikaababy: Spune`mi si mie cativa artisti preferati.
Artisti preferati? Haha, e de ajuns sa citesti raspunsul meu, de fapt, doar prima propozitie a raspunsului de deasupra pentru a observa ca o admir pe Britney si, implicit, muzica pe care ea o scoate. Imi plac din repertoriul ei urmatoarele melodii foarte tare: Womanizer, Sometimes, I will understand, Hit me baby one more time, Everytime, If you seek Amy, Circus .. si multe altele. Pe langa Brit, imi place foarte mult vocea Christinei Aguilera, in special pe piesa Hurt si Pero me acuerdo de ti. Pe langa acestea doua, ascult de asemenea si Andra, Avril Lavigne, Beyonce, Demi Lovato, Taylor Swift, Pink, Lindsay Lohan si multi altii.


3)Gaseste-ti doua calitati si doua defecte.
O sa incep cu defectele, pentru ca mi le cunosc (de fapt, asta cred). Cineva mi`a spus de curand ca sunt orgolioasa uneori. Recunosc, are dreptate. Cateodata obisnuiesc sa ma vad mai presus de ceilalti si tind sa-i ignor pe cei din jurul meu, mai ales cand primesc ceva nemeritat. Alt defect ar fi faptul ca sunt foarte vorbareata. De fapt, prima data sunt tare tacuta, insa daca ma starnesti la vorba, nu ma mai opresc si vorbesc( de fapt turui ) ca o moara stricata.
Calitati.. mi`e greu sa`mi gasesc. Cu toate astea, una din calitatile mele este faptul ca ma ingrijesc. Niciodata nu o sa ma vezi cu parul nespalat, sau sa miros urat, sau sa ma port necivilizat. Sunt bine crescuta si tind sa cred ca ma comport ca o domnisoara, si nu ca un copil rasfatat. Alta calitate ar fi faptul ca imi place muzica. Acum depinde din punctul de vedere al fiecaruia, poate nu este chiar o calitate, poate fi considerata o trasatura, insa fata de altii care sunt sceptici si indiferenti in privinta muzicii, eu nu sunt asa. O ador, pot spune, si nu concep viata fara aceasta manifestare a artei. E ceva vechi dar in acelasi timp nou si de fiecare data alta. E dragut sa iti alegi din milioanele de piese existente cele pe care simti ca si le poti insusi, ca se imbina in mod foarte placut cu inima ta. E frumos sa asculti muzica si asta eu consider o calitate.


4)maria_ing3ra5ha:De ce scrii uneori cu diacritice si alteori fara?
Depinde de marimea postului. De exemplu, asta e un post in care scriu acum. Pe loc, fara sa stau sa gandesc in prealabil la ceea ce am de gand sa scriu. Cand am timp, cand ma plictisesc prin autobuz sau cand am terminat lucrarea de control cu 5 minute mai devreme, ma gandesc la blogul meu si la postari noi. Automat, imi formez o mica introducere cu care voi incepe postul respectiv. De altfel, veti observa, daca veti avea timp sa va uitati, ca am folosit diactricele doar la posturile de dimensiuni mici, iar la cele mai mari mi-am permis sa mai scriu tz/t in loc de ţ sau sh/s in loc de ş.


5)yammy_enemy3 : Cate ori petreci zilnic la calc? sincer.
Sincer am de gand sa raspuns. Petrec in jur de 2-3 ore pe zi. Acum depinde. In timpul liber, pot sa spun ca P.C. ul imi ocupa majoritatea timpului. Merg foarte rar in discoteci, de fapt, aproape niciodata, eventual intr`un club, si acesta nu este niciodata unul de ultima fitza. Prefer plimbarile lungi cu prietenii, inaltnirile la un suc cu vecinele si vizionarea unui film bun la cinema cu colegii. Asta se intampla fiecare cam o data pe saptamana. In restul timpului, scoala si PC. :)

Cam astea au fost intrebarile pe care le`am gasit mai interesante, nu am raspuns la intrebari gen "cati ani ai", "ce culoare la par ai" sau "imi dai si mie nr tau de telefon" pentru ca mi se par deplasate, nu am de gand sa postez aici culoarea mea NATURALA a parului sau daca am purtat vreodata lentile de contact.
Sayonara !
xoxo,
Naty.

joi, 2 aprilie 2009

Noi nu primim primăvară? Of course not ! You nuts!!

Noi nu servim aşa ceva. Noi aşteptăm incă. Ni se spune non stop că noi nu merităm aşa ceva. Mă intreb incă... noi merităm oare ceva?
Nu prea cred. Uhhh. Am ajuns să cred că visez, de fapt eram 99,9 % sigură ca visam. Se dovedeste, insă, ca de fiecare dată cand crezi ceva, că te inşeli. Daa. Trist.
Ştii ceva? Am mai aflat ceva azi. Noi nu avem primăvară. Nu, nu, nu si iarăşi nu. Noi nu servim aşa ceva. Parcă e un complot al naturii, mai ştii?
Cert e că vom trece din iarnă direct in vară. Ceea ce nu e tocmai OK, ţinând cont că anotimpul meu preferat era primăvara. Trist din nou !
În fine. Se face târziu. Eu mai bine mă retrag. Oricum nu mai e primăvară, deci, vorba cântecului:
"Wake me up when september [the spring] ends. "


Sayonara!

Inevitabil morbid.

Ai in jurul tau o aura misterioasa, stiai? Cand ma gandesc la tine, acea aura parca vrea sa cedeze, pentru ca ea de fapt e un scut. Te exprimi in cuvinte necuvinte, pe care mi`e prea greu sa le inteleg. Acum, si pentru totdeauna, am sa fiu lasata in aceasta pasivitate continua si eterna. In fine.
De ce ti-e greu sa`mi vorbesti deschis?De ce te eschivezi in fata inevitabilului? La un moment din viata, va trebui sa-mi dai socoteala, asta, bineinteles, numai dupa ce ti-o voi fi cerut-o.
Inevitabilul e asa cum este si numit. Inevitabil.

luni, 23 martie 2009

Oceane prea departate unul de altul

Da`mi un motiv pentru care nu`mi pot simti rasul.
Spune`mi de ce nu pot salva nicio viata.
E asa de nerusinat sentimentul ca intro buna/rea zi vocea o sa mi se usuce...
Gandesti ca e doar un copil cu ganduri adolescentine.
Dar atunci de ce eu am impresia ca a mea cortina se ridica mai devreme decat la ceilalti?
De ce,cand ma gandesc la trecut, ma gandesc imi rasuna in gand odata si inca o data melodia aia de la Titanic?
De ce ale mele vise doresc garoafe pe pietre?
De ce oceanele noastre se departeaza odata cu placile tectonice?
De ce, pentru mine, spectacolul e pe sfarsite?


Si de ce randurile astea sunt asa putine .. si totusi asa de multe?

vineri, 13 martie 2009

Spune "NU" Parisului!!!

Parisul este marea iluzie a tuturor celor care isi inchipuie ca a trai inseamna a-ti ruina sanatatea. Parisul este butonul danaidelor: arunci in el iluziile tineretii, planurile maturitatii, regretele pletelor albe; el inghite tot si nu-ti da nimic inapoi. O, tineri, pe care hazardul nu v-a adus inca in devoranta sa atmosfera, daca imaginatia voastra simte nevoia unor zile de calm, de reverie a iubirilor pierdute, dava vi se pare un lucru nespus de dulce sa va legati inima de o alta inima ca s-o urmati si s-o adorati, ei bine, nu veniti la Paris, caci femeia care va va urma, va va duce sufletul in infernul unei lumi urate, va va tiri printre omagiile insultatoare ale rivalilor care ii vor vorbi in picioare, in timp ce voi o priviti stand in genunchi, ii vor adresa vorbulite nostime, usuratice, nepasatoare care o vor face sa surada, atunci cand voi tremurati, vorbindu-i, daca, bineinteles, aveti curajul sa-i vorbiti. Daca in inima voastra a vibrat vreodata sunetul armonios al unui antec, nu, nu veniti la Paris ! Nu impartasiti multimii taina acelor delicii sfasietoare, prin care sufletul isi plange toate bucuriile la care viseaza ; veti avea drept confidenti niste critici care va vor musca de mainile intinse catre cer, si drept cititori niste ageamii care vor rade de credintele voastre pe care nu le vor intelege. Nu, de o mie de ori nu! Nu veniti la Paris chiar daca va devora ambitia unei glorii sacre! Oricat de puternici ati fi, nu veniti la Paris, unde va veti pierde mai mult decat sperantele: va veti pierde puritatea inteligentei! Ascultati-ma dragi tineri: cand veti cere parizienilor sa fie atenti la cel care vorbeste bine si cinstit, i veti vedea inalturat de povestirile grosolane ale unui scriitor trivial, de smintelile isterice ale unui mazgalitor de hartie, de povestile ingrozitoare ale unei gazete care se ocupa de crime; veti vedea acel public parizian, acel batran dezmatat, cum zambeste virginitatii muzei voastre, cum o murdareste cu surasul lui impudic, pentru ca pe urma sa-i strige: "Hei curtezano, cara-te sau distreaza-ma ! Am nevoie de stimulenti care sa-mi atate simturile stinse; poti cumva sa-mi istorisesti niste incesturi furibunde, niste bacanale infricosatoare sau niste pasiuni imposibil de povestit? Atunci, vorbeste ! Te voi asculta, un ceas, timp in care voi simti pana ta acra si veninoasa zgariindu-mi sensibilitatea batatorita si gangrenata; daca nu, taci si du-te sa-ti dai sufletul in mizerie si obscuritate! " Mizerie si obscuritate, pricepeti tinerilor? Mizeria, acel cusur pedepsit cu dispretul celor bogati; obscuritatea, adica exilul departe de lumina soarelui, cand faci parte dntre cei care au voie de razele lui, pentru ca inima sa nu-ti moara de frig. Mizerie si obscuritate! Sigur ca nu le doriti! Si-atunci, ce veti face, tinerilor? Veti lua o pana de scris si o foaie de hartie si veti asterne pe ea titlul Memoriile diavolului, apoi veti spune secolului vostru: "AHA!! Vrei lucruri crude care sa te bucure; fie, monseniore secol, iata un fragment din istoria ta !" Si sa ne fereasca Domul de doua lucrui pe care chiar daca lumea ni le-ar putea ierta, noi nu le-am ierta niciodata: minciuna si imoralitate. Minciuna, la ce bun? Cand viata reala e atat de insolent de ridicola si de vicioasa, cum nici unul dintre noi n-ar putea-o inventa? Imporalitatea? Si cei mici si cei mari si-o ascund in umbra singuratatii lor. [...] Sa ne fereasca Domnul nu de a fi vinovati, ci de a fi inselati. Fiindca aceasta este ultima dintre prostiile unei epoci, unde succesul constitie cea mai buna recomandare. Ceea ce va vom spune, va fi deci moral si adevarat. Si nu va fi vina noastra, daca uneori vom fi obligati sa dezvaluim si lucruri necinstite sau prea putin magulitoare.


Frederic Soulie, "Castelul din Ronquerolles, vol I "

Urasc lucrurile abrupte si chestiile patratoase!!

Pur si simplu urasc tot este patrat, dreptunghi, si in general orice colturos. Vreau un rotund perfect. Vreau sa ma invart intr-un oval de o perfectiune ciudata. Pentru ca nu vreau regularitate. Urasc regularitatea si tot ce are legatura cu ea.
Imi place frumosul si complexul. Imi place rotundul. Pentru ca daca esti intr-o situatie rotunda, poti sa iei o cotitura si sa te intorci de unde ai plecat, relundu-ti sirul pe care deja l-ai mai urmat odata. Insa cand te afli intr-un patrat esti inchis pe vecie in nemurirea lui.

duminică, 1 martie 2009

Iarasi e primavara !!

Si de-ar fi sa gasesc un sinonim, n`as putea. Intorcandu`ma in vremea cand inca mai credeam in puterea unui anotimp, cand soarele era singura limita ce mi se impunea ... atunci as fi putut! Insa acum ... cand maturizarea si-a facut loc printre ramurile vietii ... e greu ! E trist, de asemenea, ca lumea nu poate intelege puterea de perceptie pe care o are un copil. Pentru ca deseori un copil stie mai multe decat lasa sa se vada ... Un copil este superlativul omului matur, unde toate trairile sunt puse in frontul inimii, unde nu e nevoie de eschivarea fara rost a unor adulti plictisiti.
In fine ... Traiesc acum momente pe care poate nu le voi mai trai niciodata. Uneori ascult pe la usa camerei mamei .. Si vad cum a trecut timpul... Ca nu mai sunt aceeasi fetita cu codite balai, cu ochi albastri si cu piele alba. M-am transformat. Acum timpul a uscat inocenta prosteasca de pe fata mea.. Si a mai uscat si ochii care astazi au devenit un fel de verde. Dar din cand sunt albastri, poate doar atunci cand inca ma mai port ca un copil ...

miercuri, 18 februarie 2009

Criza financiara

Criza financiara a venit, asa cum era de asteptat, si ne`a lovit din plin! Mai mult sau mai putin, am fost cu totii afectati, totusi, de aceasta criza care nu iarta nimic in calea ei si nimeni nu i-a putut scapa. Chiar si mai marii nostri bogatani care au bani cat sa se scalde zilnic in ei se plang de absenta unui profit la fel de generos ca cel de acum cateva luni (mai exact, vreo 4-5 luni). In fine...
Efectele in Romania au inceput deja sa isi faca simtita prezenta. Mai exact, ne plangem din ce in ce mai mult ca nu avem banuti, copii cer money pentru nu stiu ce carti si culegeri... E ciudat si trist sa stim ca traim intr-o astfel de societate in care chiar nu se poate face nimic, insa asta este. E ciudat, dar e al nostru si, desi ar trebui, nu ne mandrim cu chestia asta.
Ma rog ... eu nu ma plgn inca de nimic, sunt un copil aiurit si nu muncesc pentru banii pe care ii primesc, insa, cand vad atata ostelenala din partea alor mei pentru a-mi oferi tot ceea ce imi trebuie ... Incep sa ma gandesc mai bine la ceea ce am EU de facut pentru a-i multumi pe ei, atata timp cat si ei ma multumesc pe mine cu tot ce vreau.
Nici macar nu stiu de ce scriu postul asta, poate pentru ca e seara, miercuri, si nu am altceva mai bun de facut. Poate ca sunt prea obosita ca sa invat, dar prea odihnita ca sa dorm. Poate de asta! :)

joi, 12 februarie 2009

Erori imperdonabile.

Incercam sa parem cine nu suntem si, la dracu, uneori chiar ne iese. De ce ne ascundem dupa deget, habar nu am. De fapt, eu acum nu am habar de ce vorbesc la persoana I de parca m-as baga in aceeasi oala. In fine, invat in fiecare zi ca, intr-o lume falsa si ipocrita, exista din ce in ce mai putini oameni care sunt in stare sa vina si sa-ti spuna : "Asta sunt eu ! Iti convine, bine ! Nu am de gand sa ma schimb pentru nimic in lume !" . Stabilim clisee si modele prostesti, dobitocesti, daca le pot numi asa .. Trist. Nu-mi asum intreaga vina pentru asta. Ma bucur ca inca mai pot zambi la toata mizeria.







P.S.: Asta e un post de rahat, stiu. dar am nevoia sa ma descarc. si sa spun inca odata: "in ce lume traim !! "

marți, 3 februarie 2009

cocalari.com :The Best!

Yeah babe. Acesta este un site unde ne prezentam cu adevarat valorile. Un site unde intelegem ca nu e de ajuns sa purtam un trening Adidas si un lant de 300 grame de aur de 18 karate.
Un site de unde putem invata, chiar intr-un mod ironic si crud, ca ne place, mai mult sau mai putin, sa fim neintelesi.
Am fost invatata de mica sa fiu foarte atenta la tot ceea ce se intampla in jurul meu si sa stiu ce inseamna expresia "stai in banca ta!". E ciudat cum chestia asta s-a intors la 180 de grade si acum tot ceea ce ne intereseaza este sa fim cat mai "originali". In curand, oamenii vor incepe sa-si tatueze pe piept siglele firmelor "Nike" sau "Reebok".
E trist. Promovam "talente adevarate" intr-o lume pierduta printre "cocalari, printese, arfe si talent la greu" , in care adevaratele valori au fost uitate de prea mult timp pentru a ne aminti si de prezenta lor.
Am inceput o era noua, era cocalarilor! Insa, pentru toti cei care vor sa se integreze in aceasta categorie si simt ca acolo le este locul, va dau un sfat! Cumparati-va chestia asta si incepeti, dupa dusul de dimineata facut cu gelul de dus importat de la Paris, sa o rasfoiti:



http://www.polirom.ro/_images/esantioane/2958/coperta1.jpg

"The Woman In White", by Wilkie Collins

http://images.amazon.com/images/P/055321263X.01.LZZZZZZZ.jpgAcum cateva saptamani am scotocit prin dulap (nu! god! nu ca as vrea, insa in ultima vreme mama a fost atat, dar atat de convingatoare cand a spus ca nu primesc nimic de ziua mea daca nu-mi fac ordine in camera incat m-a determinat sa renunt la orgoliul meu de "nu am chef! poate maine!" si a trebuit sa ma apuc de treaba) si am gasit, printre mormanele de bete de acadele si reviste Cool Girl, o carte. "Femeia In Alb". Yup, nu mai citisem de mult o carte , asa ca asta a fost momentul sa-mi reiau vechiul hobby cu cititul cartilor vechi si prafuite.
Recunosc, nu am citit`o pana la capat, mai am vreo 20 de pagini, insa cartea este geniala si nu am putut astepta inca 2-3 zile pana sa scriu postul asta. Asa ca am s-o fac acum, chiar daca , dupa cum am mai zis, cartea nu a fost terminata de citit, deci gandirile mele s-ar putea sa se schimbe pana la sfarsitul romanului (desi nu cred, cartea a fost creata mult prea minutios pentru a dezamagi chiar si pe cel mai nemultumit cititor).
Cartea .. cum sa spun eu ... marturiseste de la inceput caracterul umanitar si nobilele intentii morale pe care autorul isi propuse sa le slujeasca in povestirea sa lunga si - cum i-a aratat celebritatea de indata dobandita- plina de succes.
Autorul se distinge de alti contemporani (ex. Charles Reade cu povestile lui istorice sau Humphry Ward cu romanele ei grandioase sentimentale) prin faptul ca stie cum sa aduca misterul in toate colturile mintii dar stie sa nu plictiseasca pe nimeni.
Cartea debuteaza cu marturia cu Walter Hartright, un biet profesor de desen, care, dupa diferite intamplari nostime , ajunge sa predea arta manuirii creionului si pensulei (mostenita de la tatal sau) la o familie de baronet, cunostintele sale despre pictura fiind impartasite catre doua surori, domnisoara Halcombe si miss Laura Fairlie(surori vitrege), care se aflau in grija unchiului lor , Frederick Fairlie, in nefericitele imprejurari in care ambii lor parinti murisera cu multi ani in urma.
Intamplarile fac ca aceasta calatorie, catre resedinta Fairlie, sa fie punctul de placare al tuturor nenorocirilor care se vor petrece in continuare, aparitia casatoriei, crimei, disparitiei si nedreptatii fiind consecinte ale intalnirii domnului Hartright (28 ani) cu Anne Catherick, sau, mai concret zis, "Femeia in alb".
Recomand cartea cu caldura, mai ales pentru ca nu exista un film, ci doar un misical foarte reusit pe baza acestei carti. Pacat ca astfel de arta nu mai este apreciata, ci doar tampenii de manele si filme de doi lei . Ma rog, nu depun acum eforturi sa schimb asta, recomand doar o carte. E la latitudinea voastra daca vreti sa o cititi. Dca da, aici aveti link de unde puteti s-o cumparati. Eu zic ca merita:
http://www.amazon.com/Woman-White-Bantam-Classics/dp/055321263X

joi, 29 ianuarie 2009

Pacat ca traim intr-o astefel de tara.

Incerc sa descifrez cauza unei morti. Facem statistici cu nume, cu date si cu diagnostici, insa.. Pana la urma, ce mai conteaza acum? Omul respectiv e mort si asta e cea ce conteaza.
Viata e uneori asa cruda...
Medicii sunt de vina, ba nu, asistentele sunt de vina, sau poate vorbim de o sinucidere. Ce mai conteaza?
Nu mai conteaza.
Viata e uneori asa cruda.
Pierzi prieteni pe banda rulanta.
Imi pare asa de rau, insa ce pot eu sa fac?
Decat sa stau alaturi.
Si, tu, A., sa stii:
Poate ca nu pot sa ajung la cauza durerii si al lacrimilor, dar macar .. pot sa plang alaturi de tine!

joi, 1 ianuarie 2009

Exista oare prieteni adevarati?

Cineva imi spunea odata ca nu exista adevarati prieteni, ca toti sunt, intr-o masura mai mica sau ma mare, falsi, si toti care pretind ca iti sunt prieteni ascund o nota de dorinta launtrica de a avea tot ceea ce ai tu. Poate ca de aici pleaca si invidia si, ulterior, ura. Bine a spus cine a spus ca de la iubire la ura e doar un pas!
Ma rog, eu vreau sa vorbesc si sa caut adevaratul sens al prieteniei si daca ea chiar exista in aceasta lume plina de mizerii.
Sunt depaaaaaaaaaaaaaaarte de a fi obiectiva. Ma gandesc acum la persoana pe care o etichetez de ani buni ca fiind prietena mea cea mai buna. Acel prieten care a stiut intotdeauna sa-si puna amprenta in tot ceea ce fac eu. Si nu e ceva de rau, eu consider asta o dovada de loialitate si de apropiere sufleteasca.
Trebuie sa mentionez faptul ca intotdeauna am fost persoana care a intrat in relatii cu cele mai multe perosnae. Prieteni, vecini, cunoscuti, prieteni de-ai prietenilor, colegi, elevi, profesori .. in fine, in viata mea au intrat si au iesit atat de multe persoane ... Insa sunt unele care, chiar daca au iesit din viata mea, au lasat o urma in mintea mea. Si inca imi mai amintesc de acele persoane cu drag, chiar daca motivul pentru care acum nu mai relationam este unul mai ... vulgar sa zic asa. Asta numesc eu prietenie. Sa fii capabil sa iti impregnezi un stil de viata, o farama din tine in cel pe care il ai alaturi. Pentru ca acesta niciodata sa nu se plictiseasca de tine.
O alta versiune cu care am atribuit INTOTDEAUNA termenul "prietenie" a fost starlucirea geamurilor si a oglinzilor. Orice persoana de pe aceasta lume are ceva cu care sa se mandreasca. Oricine e bun la ceva. Iar atunci cand se iveste si ocazia, adica in cazul nostru o lumina, acele oglinzi stralucesc si se ridica inaltator spre locul nemuririi. Insa ce se intampla cand se instaleaza intunericul? Atunci ai nevoie de o lumina interioara, care sa te calauzeasca nu atunci cand ti-e bine, ci atunci cand ti-e rau.
Prietenii sunt acele fiinte care , chiar si atunci cand visele tale iau sfarsit, iti amintesc ceva: ca timpul POATE FI INTORS!. Nu fac nimic , dar iti amintesc. Si asa e cel mai important.
Sunt acele persoane care stiu ca tu esti langa ei atata timp cat ei te pastreaza in amintire.
Prietenul adevarat...
E acea stea care continua sa arda asa de luminos, irosindu-si puterile, chiar daca e ultima noapte in care mai pot straluci.
Un prieten adevarat e vocea calda din vantul rece care iti sopteste , si daca asculti cu atentie, o sa-l auzi chemandu-te. E cel care e cu tine ode fiecare data cand tu ii rostesti povestea.




Ce pot sa mai zic?
Pentru toti cei care se considera prietenii mei adevarati:
,, Atata timp cat am sa mai pot inghiti lacrimi si fi cu voi ... atata timp cat asta se va intampla ... eu nu voi muri . Niciodata. "