La multi ani !

La multi ani unei persoane dragi mie. Care este singura persoana in preajma careia ma simt eu. Niciodata nu sunt atat de libera si atat de Natalia ca atunci cand sunt langa ea. Ma simt ca si cum as fi zburat mile intregi fara oprire, ma simt de ca si cum as fi dormit 2 zile la rand atunci cand eram obosita... Ea este tot ce am nevoie. Asa ca ii urez la multi ani si nu e doar un cliseu, ci o urare. Pentru ca imi doresc sa fie langa mine acesti la multi ani . Poate ca ea nu (mai) simte la fel, poate ca persoana asta cu timpul o sa dispara din viata mea si eu din a ei, insa traiesc cu speranta ca lucrul asta nu se va intampla si ca, din contra, vom ramane ceea ce am fost pentru o eternitate: best friends. La multi ani, Andreea! Sa fii fericita alaturi de cei acre merita, de mama ta , de bunica ta, de mine, de Ioana Hamurabi, de toti vecinii, de invatatoare, alaturi de toti cei care iti vor binele. Iar cei care iti vor raul sa-i trimiti la mne. N`am sa`i pot speria sau sa ii bat, dar le voi spune ceva: "Faptul ca ea nu ti`e prietena e cea mai mare pierdere a ta." Te iubesc. Zuzo.

Undeva. Ceva. Cumva.

Ce frumos ar fi pentru toata lumea sa fie pace pe pamantul asta mizerabil. Tanjesc dupa un moment de liniste sufleteasca. Cer un timp doar al meu, un timp privat, personal, intim, unde sa ma pot dezlantui. Am nevoie de o pauza binemeritata dupa un lung drum resimtit ca o corvoada. Venim de nicaieri, ne nastem uzi, goi si flamanzi, asteptam o mangaiere calda, o tandrete din parte celor apropiati noua, insa nu suntem dispusi sa dam nimic la schimb. Un schimb care poate deveni atat de placut si de sentimental. Ok, poate ca unii sunt sceptici in ceea ce priveste aceasta tensiune care se creeaza intre cel care ofera si cel care primeste si poate ca la inceput nu inteleg ce vreau sa exprim aici, insa e cat se poate de usor, de facil, si cu siguranta fiecare om, in aceasta lume, s-a aflat cel putin odata in ipsotaza de a cere ceva nemeritat. Ceva. Nu conteaza ce, nu conteaza ca e o nimica toata sau un lucru valoros. Tindem sa ne credem perfecti. Credem ca ne apropiem de perfectiune insa nu este deloc adevarat.
Nu ma inteleg nici eu. Nu stiu ce rost au toate aceste cuvinte insirate pe un blog trist, un blog sumbru, un blog prea sumbru, un blog mult prea sumbru pentru persoane care au aterizat aici din pura intamplare.
As fi prea ciudata daca as spune ca sunt o persoana extrovertita cu tot ceea ce am zis mai sus. Sunt o persoana introvertita si as minti daca as zice ca nu sunt. Nu mi-e rusine de asta, pentru unii poate fi un efect, insa eu, la mintea mea de copil ambulant, o percep ca fiind o calitate. O calitate care poate fi si ea, la randul ei, sceptica, deoarece nu toti cred ca o persoana retrasa, cu propria ei lume, poate exista cu atata usurinta cu care exsta o persoana vioaie, vesela, mereu cu zambetul pe buze si gata de noi aventuri.
Nu sunt genul acesta de persoana si nu voi fi niciodata, oricat de mult mi-as dori sau nu mi-as dori. Asta este personalitatea mea si nu voi putea sa ma schimb. Niciodata. In fine ... nu-mi fac griji pentru asta acum ... am alte preocupari ale vietii ....

Preocupari marunte si poate pentru altii neinsemnate insa nepretuit de ridicate in slavi din partea mea. Pentru ca pot sa afirm cu capul sus (si mandra!) ca in tara noastra e mizerie. Nu ma refer la mizeria de oridin material, desi si asta este o parte constutuenta a marii mizerii care pune stapanire din ce in ce mai mult pe Romania. Oricum, nu imi propun sa schimb nimic acum, oricum nu as putea. Sunt doar un copil, gandurile mele pot fi considerate niste jeguri inutile fata de marii "domni" ai tarii cu care ne mandrim, bunaoara X-ulescu, Y-ulescu ... etc ... etc ....

Cu zambet ipocrit pe fata merg mai departe de fiecare data cand privesc la acea mizerie depsre care vorbeam: golanii, sarlatanii, furturi, crime, fraude, amenzi, admonestari ... STOP!
Hai sa fim noi cei care sa impunem limita, nu ei! Cine sunt ei sa ne ingradeasca libertatea de a alege? Nu suntem de acord cu aceasta mojicie a noastra care ne acapareaza. Suntem mici si neputinciosi in fata domniilor lor care, desi nu sunt in stare sa lege corect doua fraze in limba romana, se dau mari cavaleri (cavalerii lu` peste) si cer din partea noastra respect si loialitate, in conditiile in care ei nu vor fi niciodata capabili sa indeplineasca aceleasi cerinte pentru rahatul asta e popor care a ajuns sa fie ultimul element care se mai ia in considerare atunci cand trebuie sa alegem ceva/cineva pentru binele "democratiei". Care democratie, habar nu am!
Asta in care traim? Democratie? Democratia inseamna libertate, nu ura! Nu porcarie de viata! Sa-ti fie frica sa mergi pe strada!? Spune`mi un alt stat in care locuitorii se tem sa iasa dupa ora 20:00 pe strazi. Spune`mi un alt stat in care parintii stau cu inima cat un purice daca copilul lor e la scoala la ora 20:30 si asteapta cu inima in gat sa vina acasa? Spune-mi tu, care citesti aici... Se merita? Sa fii tratat cu dispret, cand tu dai impozite, platesti facturi, muncesti .... Si de ce? Raspunsul ? Ei zic : "Pentru tine faci toate astea." , Eu zic: "Pentru ca esti mult prea naiv."






Intr-o societate "democrata" in care traim, am pretentia ca macar stramosii sa fie lasai liberi, in pace. Nu-i mai amestecati in gafele voastre politice de doi lei. Bine a zis Eminescu:


"Cum nu vii tu, Tepes Doamne, ca punand mana pe ei
Sa-i imparti in 2 cete: in smintiti si in misei,
Si in doua temniti large cu de`a sila sa`i aduni
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni. !!"



Pentru ca traim in ROMANIA!