Un cantec pentru o noapte cu luna plina

Intr-o seara mohorata de vineri plicticos si sters, un pod peste o apa. Un fir de iarba inaltandu-se in van. O fata ce trece o strada aglomerata si plina de agitatia urbana de unde abia asteapta sa plece. Merge cu pasi marunti , gandindu-se la un vis prea nemuritor. Undeva, o asteapta o viata mai buna, se gandeste mereu. Amagirea promitatoare este motivul nebanuit pentru care se trezeste jalnic in fiecare dimineata insipida. Pornind agale pe o carare prafuita, paseste elegant ca pe cioburi si inchide ochii ei tristi, gandindu-se la .......
......La replicile usturatoare care o vor astepta imediat ce va ajunge acasa, la reprosurile interminabile si la discutii contradictorii, lasandu-se sa-si urmeze calea nedreapta ce ii fusese data, fara sa fie intrebata. Gandindu-se la prea multe probleme, prea devreme ...
Cand deodata , aude vocea lui.
"Buna."
Vocea asta. Pe care a sperat atatea nopti sa o auda, vocea care ii calauzea neincetat pasii ei marunti pe care ii facea disperat pe un drum incert al singuratatii. Vocea in care se alina seara de seara inainte sa adoarma si in care isi aruncau stelele lacrimile fierbinti de prea mult dor. El facea probabil parte din acea amagire cu rol de motivatie pentru a-si continua viata.
"Salut."
"Te duci incolo? Ce coincidenta. Te insotesc. Si ce mai ziceai ca faci? ......"
Si au urmat atatea cuvinte rostite fara nici un inteles. Dar, la urma urmei, ce mai conta? . El era acolo. Acel "el" pe care il asteptase o viata intreaga, un amar de vreme ce s-a prelins peste atatea lacrimi varsate prea din timp. O dorinta fara varsta de a confesa o incerca in acele momente. Dr nu putea. Ar fi dorit sa stea langa un lac, sa povesteasca romanul ce il scrisese cu propriul sange, insa viata iti da lovituri prea puternice ca sa le iei in considerare pe cele de dinainte.
Un drum , o serpuire de vise, care , daca l-ar fi parcurs singura, i s-ar fi parut atat de lung. Si e ciudat cum compania unei fiinte dragi te poate face sa transformi orele in secunde, oceanele in parauri si kilometrii si cativa pasi.Si, asa cum e si normal, totul a luat sfarsit la fel de subit ca si atunci cand a inceput. Fata a privit inca odata in urma, fara sa vada ca cerul deja se inchisese la culoare, tradandu-si mila. Macar daca saraca fata ar fi stiut ca pasii raman in urma si ca , din pacate, lucrurile bune niciodata nu dureaza o vesnicie.
Si-au luat la revedere pe intuneric. El s-a intors, numarand parca pasii fetei, iar ea ... Pentru ea, vara s-a transformat in iarna , iar zapada s-a transformat in picaturi. Iar picaturile ... s-au metamorfozat in lacrimi pe obrajul palid al fetei si pe cerul negru.

Fara ca fata sa stie , baiatul a urmarit-o in intuneric pana ce a disparut in negru.
"Nu esti singura, sunt acolo mereu pentru tine."
Ploaia incepuse,iar fata, ajunsa acasa, se duse in camera ei, urmand rutina plictisitoare si sumbra. Larimile ei deveneau din ce in ce mai negre si o ucideau incet, incet .... Se pare ca, de data asta, a invins intunericul. Intr-o seara de vineri plicticos si sters ...